Maestrul șanselor ratate,
Al oportunităților nematerializate.
Desprins din timp și necuprins în vreme
Plin de incertitudini și dileme.
Pentru o clipă, îmi iau avânt să zbor
Cu riscul de-a mă prăbuși îngrozitor.
Adun mereu în mine și bucurii și frică.
Iar liberul arbitru, vrea să mă contrazică.
Plăcerile mărunte, m-atrag în jos pe scară
Și încerc să mă agăț de un crâmpei de sfoară.
Culeg, dar nu mai semăn, cum o făceam demult.
Vorbesc răstit adesea și uit să mai ascult.
Complice la păcate, le ispășesc tardiv
Deși cred în dreptate, gândul îmi e parșiv.
Cu timp plătesc greșeala, aspir spre adevăr.
Voi înțelege, oare, că-s doar un muritor ?!
vezi mai multe poezii de: bogdanalexie
Detalii poezie:
Distribuie pe: