Mă scald în zi ca un copil în râu.
N-am ieri, nici mâne, şi voioasă-n uliți
privesc cum trece soarele cu suliți,
şi mă gândesc la vară şi la grâu.
Voi scrie despre-acea necruțătoare
bucurie de-a fi tânăr sub soare;
cu fruntea lângă cer voi scrie despre viață.
Tu, sărută-mi cartea, dimineață...
Fereastra se umple de-amurg şi-ngândurată
se uită la mine cum mă bucur şi cred –
ca şi când eu am scornit grădina-ntomnată,
şi stelele nalte, şi coarnele scunde de ied...
Distribuie: