M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
buchete de flori,
și raze de soare.
M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
răcoarea dimineții,
și roua de pe flori.
M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
freamătul zilelor,
și liniștea nopților.
M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
splendoarea înălțimilor,
frumusețea câmpiilor,
și farmecul mărilor.
M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
zâmbetul pruncilor,
bucuria și grija părinților.
M-am dus să culeg,
din lumea cea mare,
zburdălnicia tinerilor,
și înțelepciunea vârstnicilor.
Și eu m-am întors,
din lumea cea mare,
cu sufletul, mulțumit
si bucuros,
de tot ce-am găsit,
și-ntărit, cu-n braț
de speranțe,
s-ajungă o viață,
că totu-i ca lumea,
din ce-am căutat.
În trecut, câştigătorii Jocurilor Olimpice nu primeau medalii, ci coroane de lauri, ulei de măsline, vaze frumoase, mătase, lână sau pânză. Erau premii foarte valoroase.
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Detalii poezie:
Distribuie pe: