M-am dat lumii

joi, 10 septembrie 2015

De glumesc, şi nu se face,
Îmi cer scuze, cel puţin,
Ironia mea, rapace,
Ascunde un mare chin.

Râd de râs şi de durere,
Şi de milă îmi cam plâng,
Vrerile-mi sunt efemere,
Acţiunile-mi se frâng.

Un plictis profund şi dens
L-aş dori ieşit din rând,
Şi, aşa, i-aş da un sens,
De-ar fi sens şi pe pământ.

Scormonind în recea vatră,
Sǎ scot visul la ivealǎ
N-am gǎsit numita piatră,
Tristǎ şi filozofalǎ.

Cǎutând să mă cunosc,
Cum mă învăţa Socrate,
M-am dat lumii, recunosc,
Dintr-odatǎ, nu în rate.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.