M-ai crede?

miercuri, 19 iunie 2024

M-ai crede, că de-a iubirii pară, mistuit voi să mă las,
Că pe domeniu-i și minat, eu tăvălesc curajul unui pas,
Cum mai râvnesc după dantura-i, să mă sfâșie barbar,
Mai să te întreb mi-s cine, să-mi spui tu tot în zadar?

Că voi pieptul să mă-nțepe, ca răsufletul să-mi usture,
Să n-am pe lume-o bucurie, și mult să mă mai bucure,
Pe-un alt minut să n-ațipesc, de-a insomniei sforăială,
Ș-așa să tund o noapte cheală, fără gând de șovăială?

Că voi și cum să abuzez, de-un plâns ce m-ar lăsa infirm,
Ba care adicție și m-ar sminti, s-o-mbrățișez și s-o afirm,
Ah, vrajba unui dor s-adulmec, ce-a sta sortită să-l omoare,
Și dezmorțit de-o pălmuire, surâsul doar să-mi ia vigoare?

Că voi timidu-i bisturiu curtând a mea inimă vitează,
Cicatrici să le desfacă, de peste răni ce mă vizează,
Prin cosmosu-i fantasmagoric, astronaut să-i fiu novice,
Ca la o stea știind să dispară, direcția-i să mi-o indice?

Că voi să-l preaslăvesc ș-un simț, ce-i vânător de fudulie,
Ș-un prieten bun să-mi fie, prieten bun, căința-mi grijulie,
Să-mi chinui și să urlu, mai vreau, mai vreau, mai vreau!
Vreo amărăciune să nu-mi scape și din care să nu beau?

M-ai crede?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.