Lupta curajului - Nicolae Labiş

Pletele lui au crescut,
Pletele lui negre, puternice, s-au
revărsat pe ceafă,
Prin pielea bronzată a braţelor lui,
Muşchii şi vinele au început să-şi joace
ţesătura lor tare,
Buzele lui au devenit aspre, roşii,
fierbinţi,
Înfrigurând visele fetelor.
Sub oasele largi ale craniului lui,
Au început să fâşâie fulgerile ideilor...
Urechea lui a auzit tânguirile foamei,
Urechea lui a auzit valsurile desfrâului,
Ochii lui au văzut oameni scheletici,
Ochii lui au văzut neoameni puhavi,
Din ochii lui au izvorât
Lacrimi de milă şi de văpăi de mânie.
Degetele lui au pipăit cătuşe de ocnaş,
Degetele lui au pipăit brăţări de aur,
Degetele lui s-au crispat
De tremurul milei şi de încordarea
mâniei.
El şi-a întărit armele –
Bătăile inimii,
Văpăile urii,
Fâşâitul fulgerilor,
Şi a pornit la luptă,
Tânăr războinic cu pletele negre.
A fost vestit de bubuitul tunului
Pe nava care purta numele răsăritului.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.