Luna noastră
...
Când văd pe cerul nopții-aceiași lună,
Acoperită uneori de nori,
Îmi spun în gând, de tot de-atâtea ori,
Că va sta acolo, cât suntem împreună!
..
Asupră-ne-și aruncă privirile-argintii,
De-atâția ani, cuminte și tăcută,
Și parcă ne privește și ne-ascultă,
Încă de-atunci, de când eram copii!
...
Să avem grijă de-acest sfânt giuvaer,
Iubirea, ce ne ține împreună
Și strălucește-n noi și acolo-n cer,
Altfel, ne va rămâne cerul fără lună!
...
(Și azi dimineață, de-acolo, de pe cer,
Luna, caldă, argintie, pală,
Mi-a dat de început de primăvară,
Să-ți dau zâmbind, primul ghiocel)!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: