Luna mea

Autor:danab


Adăugat de: danab

sâmbătă, 12 septembrie 2020

M-așez azi la masă ..incep ca să scriu,
Și sufletu-mi toarce menirea.
Eu știu lună dragă,știu.E târziu.
Nu-ți mai ascunde privirea.

Din fusul tăcerii desprind doar o stea,
O, las-o să șadă cu mine!
Ca singur sa nu fiu o,luna mea,
Cu ea, m-aș simți lângă tine.

Coboară amurgul și stelele fug...
Ce pot ca să-ți spun dragă lună?
În tăcerile vii eu merg si m-ascund:
Nicicând nu ne-om ține de mână!

06.06.2020


vezi mai multe poezii de: danab


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXLVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.