Lăstarul vremii ţipă...& E momentul să dezgropăm ecoul din oase

vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera

Detalii poezie:

• »» Tema poeziei: Viaţă
• »» Poezie de debut? nu
• »» A mai fost postată pe acest site? nu
• »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
• »» Vrei să fie analizată critic? da

Distribuie pe:

• Facebook
• Twitter

De acord!
Gerra Orivera (autor)
joi, 12 mai 2016

@Gerra Olivera

Imi cer scuze tuturor ca intervin asa de tarziu nu am avut posibilitatea sa accesez site-ul in cursul zilei. Nu vreau sa intru in nicio polemica cu nimeni ci doar sa amintesc care este scopul acestui site care dupa cate se vede s-a uitat:
1. Promovarea marilor poeti ai lumii prin crearea unei biblioteci virtuale de unde fiecare poate sa vina si sa-si hraneasca sufletul plin de frumos.
2. Posibilitatea publicarii online de creatii proprii si AJUTAREA tinerilor poeti care sunt la inceput de drum si chiar au nevoie de un sfat constructiv si nu de taierea aripilor poetice.

As mai dori sa adaug un lucru esential pentru mine: comportamentul. Majoritatea dintre voi aveti o experienta in acest minunat gen liric si ma intreb ca cititor ce invat eu dintr-un astfel de comportament? Daca niste suflete sensibile pot fi cateodata atat de reci, cum poate un debutant incurajat sa-si publice versurile? Cum mai poate cineva care a scris din impuls si are anumite greseli sa mai aiba curajul sa posteze si alta data? Sa nu uitam ca toti suntem supusi greselii iar cel mai important este sa fim oameni... Daca nu se poate mai bine ne abtinem.

Imi doresc ca lucrurile sa revina la normal cat mai curand, subliniez iar ca toti utilizatorii sunt egali pentru mine deci sunt supusi termenilor si conditiilor site-ului.

Sa lasam deoparte micile rautati si sa indrumam oamenii sa citeasca si sa promoveze poezia, intr-un mod elegant.

Cu stima,
admin
joi, 12 mai 2016

.....................ssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssss spuse șarpele.............

N-am nimic de demonstrat nimănui!.............

Evident că n-ai citit comentariul meu ci fluturii tăi din cap! ............

Dă-mi titlu unei singure cărți în care un poet își EXPLICĂ metaforele - și ți le voi explica și eu pe-ale mele! INEPȚIE MAI MARE NICI C-AM AUZIT!.........Da zburdă în continuare.......... Succes!!!!!!!!!!!!!
Gerra Orivera (autor)
joi, 12 mai 2016

Eşti departe de cea mai elementară cale de a înţelege ce am vrut eu să arăt în comentariul meu. Am explicat punctele slabe ale poeziei cu argumente. Nu am inventat nimic. Tu vii cu o metodă de învăluire , multe vorbe ,nimic concret, în care vrei să îţi etalezi cunostinţele tale superioare prin care ar trebui să îmi deschizi ochii, mie, biata fiinţă neştiutoare, aflată la limita inferioară a existenţei. Acelaşi sistem adoptat şi în scrierile tale. Nu mă ameţeşte deloc ceaţa în care te scalzi. Este practica aplicată de omul slab pregătit.
Văd că tu nu ai puterea să îţi asumi un sfat ce, odată aplicat, te-ar ajuta să te faci înţeleasă de cât mai mulţi şi adopţi exact atitudinea pe care o blamai până acum la ceilalţi. E treaba ta. Dacă nu pot să laud , nu am să laud.
Nu veni să-mi spui mie de acei care au scris într-un mod concret. Arată-mi o singură scriere a lui Voiculescu etc. indescifrabilă ca a ta şi îţi dau dreptate. El s-a facut înţeles, tu nu.
Nu-l băga pe Socrate la mijloc ca să îţi explici tu acţiunile. Sunt familiarizată cu tactica ta de a impresiona prin vorbe multe ,fără conţinut.
Nu ai argumente şi te ascunzi după citate.

Dacă zici că mie îmi trebuie 10 ani ca să studiez, eventual cu un maestru, mai caută-mă dupa 20. Vorbim atunci.Că sunt grea de cap , după cum afirmi.
Dacă poezia ta e accesibila numai celor iniţiaţi spune-ne şi nouă,celor neinţiaţi, să nu ne pierdem timpul , mai ales că poate n-avem de unde să luăm un maestru. Sau indică-ne tu unul! Poate te ascultă careva şi devii Maestră.

Faptul că îl bagi pe Rolea în discutie la modul acesta este aberant. Tu ai postat poeziile în tandem şi eu ţi-am dat exemplu cât de succinct este el în doar două versuri . Atât! Despre restul vorbeşte imaginaţia ta , Rolea e un om matur pe care îl respect şi face ce doreşte. Nu e nevoie să vorbeşti tu în locul lui. El, faţă de tine , este POET! Restul , tot ce susţii tu arată cât de mult baţi câmpii.

Când am susţinut eu că am format pe cineva ca poet?? Comentariile mele, întotdeauna, au venit din respect pentru poezia postată şi faţă de autor. Când nu am scris laudativ ,am argumentat, dar nu am demontat poezii, nu am spus nimănui nici măcar o dată să renunţe a mai scrie sau ca este zero din punct de vedere poetic , cum ai făcut tu. Din drag pentru ei am comentat , cu drag, şi am dorit să ajut. În tot ce am afirmat am expus părerea mea sinceră şi chiar de am greşit undeva , mi-am asumat. Nu am tăiat în carne vie, că nu sunt chirurg. Am dreptul de a spune ce simt ? Eu cred că da, aşa cum îl are fiecare.Nu mi-am arogat nici un drept de a fi creat pe cineva. Eşti ridicolă şi cu această afirmaţie.

Nu neg că sunt pe site poeţi care au atins nivelul profund al cunoaşterii, ba chiar afirm asta, dar ei transmit , am citit poezii minunate care nu se bâlbâie, care au mesaj extrem de subtil , dar au mesaj. Dacă sunt deplasată în faţa lor cu ceeace scriu , asta e . Eu nu am strigat niciodată ca regulile matematicii superioare îmi sunt cunoscute. Nu, eu am scris ce am simţit de la nivelul meu. Nu m-am considerat niciodată superioară faţă de nimeni. Pentru că nu sunt. Dar , de multe ori am ezitat să comentez pentru a nu supăra. Asta e , nu mă aştept să fiu pe placul tuturor.

Nu îmi spune de simbolurile lebedei că le-am sesizat, chiar dacă te miră, dar se pare că tu citeşti doar ce te interesează şi deformezi realitatea. Eu am analizat forma poeziei şi sfaturile sunt menite a o îmbunătăţi pentru a permite accesul la conţinut. Dar cum tu eşti atât de superioară şi cu greu îţi pleci privirea asupra bieţilor muritori ce se zbat în troacă, băltesc cum îţi place ţie să spui…nu-mi rămâne decât să-ţi mulţumesc că te-ai transformat în zâna bună ce îmi mângâie cucuiele de pe fruntea învineţită de atâtea lovituri după ce am încercat să deschid poarta cunoaşterii dând repetat cu ţeasta de berbec neştiind că de fapt era deschisă de mâna ta generoasă. Ce ignorantă pot sa fiu :))
Cum de nu am sesizat raza ce străluceşte prin bezna ingnoranţei mele ? Sau nu, am sesizat-o cândva şi atunci eram în graţiile atotştiutoarei Maestre. Când m-am răzvrătit , am revenit la nivelul balţii, propulsată de un şut divin.Ia uite ce nerecunoscătoare pot fi! Să-mi fie iar ruşine !:)))
Nu mai îmi flutura în faţa ochilor nimic din ce ai mai fluturat, te repeţi inutil , nu mai îmi scoate ochii că te dor falangele de la tastat poezii pe site, că dacă oferi un dar nu ţipi în gura mare cât ai plătit pentru el. Şi nu te mai irosi în comentarii lipsite de conţinut , aberante şi fără sens. Oi fi tu chirurgul astral cum te-ai autointitulat dar pentru mine nu ai găsit încă bisturiul potrivit :))
Iar faptul că te descurci minunat şi în limbajul auzit de regulă pe la piaţă e bine! Se pare că este singurul atribut ce mai demonstrează că totuşi, o parte din natura umană mai gâlgâie în tine. Doar şi Dias avea apucături umane :)) Şi nu numai el ! Eu am să rămân în zona decenţei şi a bunului-simţ.
Cât despre propunerea ta de a lansa tunul metaforelor reglat la tir repetat pe centimetru pătrat al versului nu marşez. Nu-mi plac zorzoanele. Am primit un sfat de la un om deosebit :” Rimele, metaforele trebuie date pe neobservate , nu trebuie subliniate.” Şi, Doamne, câtă dreptate are !

Pentru mine eşti un subiect încheiat. Vorba ta , vampirismul energetic pe care îl manifeşti suge din resurse iar eu nu am de gând să-l mai hrănesc nici să-ţi fac jocul de a te aduce în atenţie :) Speculeză cât poţi momentul tău de glorie !
Succes pe calea luminii! hi, hi , hi...
Adina Speranta
joi, 12 mai 2016

- Partea a II-a -
”Mi-e prieten Platon dar mai prieten mi-e adevărul!”


Și, draga mea Adina, fii absolut liniștită! Poezia mea, sau cum s-o chema ea, va fi absolut în regulă, pe treapta ei de cunoaștere și comunicare, ca și până acum, și cu și fără citirea ta! Nu mai fi îngrijorată! Eu știu că tu suferi de sindromul Pygmelion și ai senzația că poeții nu pot supraviețui fără girul și promovarea ta, de unde și senzația falsă că tu i-ai format pe acei poeți prin comurile tale, drept care tu îi înalți tu îi cobori după cum vrea mușchiulețu tău! Da te anunț că ești în eroare profundă! Gerra a apărut pe site ca poetă cu un stil al ei gata format, poezia ei n-a depins niciodată de înțelegerea sau neînțelegerea ta, așa că dezamăgirile și îngrijorările tale o lasă absolut rece! Să-ți iasă din cap stupizenia că i-ai făcut o favoare Gerrei că te-ai străduit să găsești un înțeles metaforelor Gerrei! Forțat prea tare mușchiul gândirii, mult peste posibilitățile lui, poate să facă întindere! Și-i păcat! Încă n-ai aflat că tot ceea ce te străduiești să percepi din univers folosește doar ție, nimănui altcuiva? Așa că nu mai fă ”favoruri” de-astea nimănui care-ți chinuie bieții creierași! Citește de-ți place, de nu dă clik și treci mai departe! Decât să-ți ucizi timpul cu îngrijorări fără rost asupra unor lucruri ce n-au depins și nu vor depinde de tine, mai bine ți-ai îmbogății cultura! Tagore, Haviz – sunt alți poeți ce nu pot fi înțeleși fără cultură esoterică – Mircea Eliade, Voiculescu și alți o sumedenie – așa că, lasă îngrijorările de alții și mobilează-ți bine mansarda ta! Că repet, sunt pe site cunoscători de esoterism în fața cărora tu-ți baletezi ignoranța! Și poezia mea este ceea ce este indiferent de umorile tale sau ale oricui altcuiva, și așa cum o rază de soare n-are nevoie de aprobarea ta să strălucească, așa nici poezia și nici eu nu avem nevoie de aprobarea nimănui să fim ceea ce suntem! Percepția ta te privește doar pe tine și nu influențează deloc calitatea obiectivă a obiectului de studiat! O gâscă rămâne gâscă chiar de tu o vezi șoarece sau vultur!;))) Așa că studiu, puiu, altfel.....
Și dacă n-ai să iei cuvintele mele drept un sfat prețios dat de-o prietenă bună – este problema ta!
Gerra
Gerra Orivera (autor)
joi, 12 mai 2016

Dragă Adina – ai fost foarte amuzantă cu acest comentariu al tău! Într-adevăr, prin regula de trei simplă nu se poate înțelege o analiză matematică superioară! Nu ai noțiunile care să-ți facă traductibil un univers matematic complex! Și pe Pitagora îl știi doar după nume!...
M-a amuzat și tonul tău fals îngrijorat în privința locuirii mele în poezie ca și în spirit, precum și condescendența grilelor pe care le pui asupra scrierilor mele! Ceea ce-mi validează și mai mult umorul înțelepciunii poporului român prin arhicunoscuta butadă cu nea Gheorghe la zoo în fața girafei: ”Așa ceva nu există”!....
Că tu ai certitudinea că tot ceea ce iese din raza privirii tale (nu crește în bătătura ta) de fapt nu există sau n-are valoare – este exact certitudinea ignorantului care are senzația CĂ ȘTIE TOTUL în comparație cu înțeleptul care pe măsură ce se scufundă în cunoaștere realizează dureros CĂ NU ȘTIE NIMIC comparativ cu ce mai e de cunoscut! Este acel :”Știu că nu știu nimic” al lui Socrate!....
Deja știi că scriu greu – o să încerc (nu știu cât îmi va lua, câteva zile, luni, vieți,) să răspund ”îngrijorărilor” tale arzătoare asupra haosului din mine, dar pentru a avea un dialog fructuos ar trebui să folosim același alfabet al cunoașterii! Așa că hai să ne egalăm oleacă forțele! Bagă iute în ”rucsăcelu creierului” vreo 10 titluri din Rudolf Steiner, (evident cu conținut cu tot), vreo 30 de titluri din Osho, Shivananda, Ramakrishna, E. Tolle, Castaneda, Coehlio, Omraam Aivanhov…. Asta așa fugitiv, ca să vorbim aceeași limbă! Pentru că altfel vom fi două paralele care se vor întâlni la plus infinit! Dacă…..
Și dacă eu am trecut de primele două litere ale cunoașterii, tu nici n-ai ajuns la litera A! Altfel ai știi că lebăda din subtitlu n-are nimic de-a face cu grațioasa lebădă de pe lac, ci este acea lebădă de care vorbește și Kabir în una din ultimele poezii postate de mine, e Lebăda Hamsa, lebăda cosmică care simbolizează ELIBERAREA din lanțurile karmice (evident că nu știi nimic nici despre karmă), lebăda care străbate dimensiunile fără să fie legată de nici una!
Și draga mea Adina, înțelegerea ta asupra poeziei mele este aceeași cu a percepției tale asupra celor două două lebede: ochiul tău vede doar lacul și unduirea lebedei pe luciu (sau pe varză în cratiță), ochiul meu vede aripa cosmică care duce galaxiile în altă dimensiune a vibrației energiei! E doar o chestie de perspectivă și de educație! Perspectiva din gaura cârtiței nu-i aceeași cu cea din cuibul vulturelui! Amândouă fac parte din magia vieții, nici una nu-i de disprețuit în defavoarea celeilalte, dar contează cât spațiu de cercetare poate cuprinde fiecare!
Asta dacă consideri că viața înseamnă evoluție nu învârtire în jurul cozii și călcare pe aceleași urme de ieri și alaltăieri!
Este evident că nu uzăm de aceleași noțiuni chiar de folosim aceiași termeni spre a ne pune în valoare viziunile asupra vieții! Tu când auzi cuvântul arbore te gândești la fag, stejar, măr sau cais – eu la ARBORELE SEFIROTIC! Tu nici n-ai auzit de Sefire, de-aceea ai uitat să le introduci în lista cuvintelor mele repetitive – cuvinte sărace prin care eu SUGEREZ portaluri spre alte dimensiuni, iar tu vezi doar balta căreia îi descrii papura și gâștele!
Pentru că draga mea Adina, ești într-o eroare uriașă: POEZIA nu trebuie SĂ EXPLICE nimic, poezia doar SUGEREAZĂ viziuni, idei, tablourile trăirii! Cu EXPLICAȚIA se ocupă ROMANUL (nici Acela toate genurile)! Poezia e doar crochiul – romanul e tabloul cu ramă! Și a doua greșeală uriașă este că încerci să înțelegi poezia prin intelectul uman! Care este prin definiție supus limitatului, chiar și al geniilor! Ori poezia lucrează în subtil cu elemente care țin de nelimitat, de infinit, căreia nu i se pot aplica grile ce țin de granițe, perimetre! Ca să dau o definiție (nedefinibilului) POEZIA ESTE ZBORUL – tu faci disecția PĂSĂRII și crezi că ai pe masa de operație POEZIA! Iar cu o minte care nu-i educată să gândească în abstract ci doar în concret – viziunea ta asupra vieții e frustrant de schematică și rudimentară! În această ERĂ A INFORMAȚIILOR la tine încă n-a ajuns informația că OMUL, oricare, are ȘAPTE CORPURI nu doar cel FIZIC palpabil! Ești un univers și te vezi doar o coajă de nucă – altfel ai știi că acel abis care te sperie atât și cu care mă logodesc eu este și sub unghia ta! Dar pentru asta ar trebui SĂ-ȚI ACCEPȚI IDENTITATEA INFINITĂ nu doar carnală, ar trebui să poți privi și percepe dincolo de dualitatea care divide totul, natura ÎNTREGITOARE A CREAȚIEI, indivizibilă!
Dar pentru asta Adina ți-ar trebui vreo zece ani de studiu esoteric și de practică a unei căi spiritual cu un maestru! Altfel plutești în derizoriu pe o baltă și-ți imaginezi că ești pe ocean! Așa cum nu poți descifra nimic din poezia lui Rumi, Khayyam sau Kabir – fără o solidă cultură esoterică (toți trei au fost niște inițiați ai unei căi spirituale) și ei jonglează în poezia lor cu noțiuni ce țin de cunoașterea indefinibilului și inefabilului! A, că tu te îmbeți cu apă chioară și ai iluzia că-i înțelegi, asta ține de limitativul gândirii tale needucate! Cunoașterea, la fel ca scoarța terestră, este așezată în mai multe straturi ”geologice”! Zgârierea lutului de la suprafață nu înseamnă că știi ce este scoarța terestră! La fel și cu poezia mea. N-ai trecut nici de lut, darămite de celelalte…da e lăudabil entuziasmul cu care vrei să demontezi ce nu cunoști! Crezi că e și constructiv?
Pentru că până nu poți jongla cu toate noțiunile esoterice la fel de firesc precum cu cele de masă casă câmpie n-ai să poți face conexiunile necesare să guști metaforele și imaginile create de cei trei! Și fiecare noțiune a lor are o adâncă cunoaștere nu numai filozofică ci și experimentală! Pentru că una e când spui UNIVERS să faci proiecții abstracte a Universului și alta e să TRĂIEȘTI STAREA DE UNIVERS, adică SĂ FII UNIVERS! Dar evident că ce spun eu acum în căpșorul tău se cataloghează la rubric SF, așa cum pentru oamenii antichității soarele se-nvârtea în jurul pământului!
Realitatea există funcție de puterea perceptivă a fiecăruia! Altfel totul se transformă în girafa pe care N-O VEDE nea Gheorghe chiar de-l mușcă de fund!
Apreciez îngrijorarea ta profundă asupra universului meu interior, da îți aduc la cunoștiință că datorită modului meu apocalyptic, haotic și nociv de-a mă raporta la Univers (așa cum îl percepi tu) eu m-am smuls din moarte, că aceste clișee SF pe care le incriminezi tu mie mi-au translatat locuirea din limitat în nelimitat și au făcut posibilă modelarea concretului și depășirea lui! Altfel acum mi s-ar fi făcut parastas de 16 ani nu o analiză literară a poeziei mele de un ridicol absolut! Și nu pentru că te-ai fi luat de o formă tehnică în care torn eu poezia (acelea pot fi perfectibile) ci pentru că încerci să-mi demontezi niște concepte ale cunoașterii asupra cărora habar n-ai ce tratează! Și ce lumi îți deschide la picioare! Tu încă crezi că de iei cu ceșcuța apă din ocean ai în ceașcă OCEANUL! Ia mai gândește-te! Cine își arată limitele? Dacă eu m-aș apuca să-i dau sfaturi lui Prunaru cum se pilotează o rachetă pe baza cunoștințelor căpătate vizionând filmul ”Apollo 13” crezi că ridicol ar fi Prunaru?
Când vrei să demontezi un concept sau un fenomen trebuie întâi să cunoști totul despre… altfel nu faci decât să te demontezi pe tine revelându-ți ignoranța! Asta dacă tot îți plac sfaturile!
Altfel apreciez cele trei rânduri spuse referitor la inflația de metafore și idei per poezie care îngreuiază percepția mesajului (idee de loc nouă pe care mi-a semnalat-o și Criticul și de care i-am spus că sunt conștientă) și dacă ar fi fost doar acelea totul ar fi fost ok, și mi-aș fi scos pălăria în fața ta! Dar înotul tău pe trei pagini în niște ape a căror compoziție ți-e total necunoscută și în care pot fi curenți ce te pot ucide în fiecare clipă, nu denotă inteligență ci orbire!...
De ce te deranjează însă dialogul meu poetic cu Rolea? Ce treabă ai tu cu modul comuniunii noastre metaforice de simți nevoia să faci scanări comparative prin opera amândurora? Parcă nu te deranjau dialogurile poematice câtă vreme țineai tu așii jihadurilor poetice cu el! Acum ce te deranjează mai exact: impresia că ți-am luat locul ca sultana valide în haremul poeziei, sau că eu cea care ” nu vin cu ceva nou, sunt liniară în imagini, idei” îi incit și-i provoc imaginația și tu cea atât de complexă, nu? A semnat vreun contract de fidelitate literară cu tine de ești atât de opărită de tandemul nostru literar? E proprietatea ta Rolea, că nu vreau s-o zbârcesc cu legea și să încalc dreptul de proprietate al cuiva?! Da el e de accord cu sertărașul pe pare îl pui tu? Sau voința lui nu contează! Și libertatea fiecăruia de-a vibra în aripă câte universuri vrea mușchiul lui?!.......
Așa că dragă Adina, cele trei pagini de com. sunt de fapt ”mult zgomot pentru nimic”! Să-mi aduci la cunoștiință niște ”hibe” ale poeziei mele pe care le cunoașteam și să-mi jelești starea spiritului meu dezastruoasă! Mie îmi sună a proverbul cu vulpea și cu strugurii! Da ce știu eu, vai de steaua mea conform viziunii tale!
Mulțumesc de grijă dar mă simt foarte bine în universul meu haotic, și zău că n-am să-mi extirp cultura ultimilor 20 de ani doar pentru că din ograda ta nu se vede universul cum se vede de pe supernova mea! Și nici n-am să cobor din oceanul galactic să înot în coaja de nucă în care plutești tu! Poți să-i zici înfumurare, delir sau cum vrei tu, dar fiecare este ceea ce ESTE el, ceea ce acceptă și asumă el că este, nu proiecția ta (sau a oricărui altcineva) asupra lui! Deci eu sunt ceea ce sunt indiferent de filtrele tale, iar proiecțiile tale n-au nici o relevanță câtă vreme cunoașterile noastre sunt paralele! Și că ceea ce scriu eu nu se cheamă poezie mi s-a mai spus; nu mă interesează cum îmi sunt catalogate scrierile, la secțiunea ”manelista poematică” n-am să concurez niciodată! În tandemul cu Rolea suntem contradicțiile complementare perfecte, adică șarpele care își mușcă coada, adică Kundalini (da tu iarăși habar n-ai ce-i), adică cea mai fericită relație de evoluție! Starea de confort, de armonie – duce la mumificare spirituală!
Așa că draga mea Adina, de ai vrut s-o pui la punct pe Gerra care, amărășteanca de ea are un vocabular poematic atât de redus că mi te văitai prin mailuri că îmi citești poeziile cu dicționarul în mână, să știi că nu prea ți-a ieșit! N-ai făcut decât să arăți că ești pe-alăturea cu decodările poeziei din cauza găurilor din cultură…. Și dacă te deranjează atât de tare faptul că eu folosesc o sumă de cuvinte mereu – ia-le te rog tu și crează și tu o poezie de 2000 de caractere cu 10 metafore pe centimetru pătrat cum scriu eu și cu idei filozofice profunde – și apoi mai stăm de vorbă! Da tu știi foarte bine Adina că să dărâmi e mult mai ușor decât să construiești! Să construiești îți trebuie materie primă și pricepere de constructor (și s-ar putea să-ți lipsească amândouă) să dărâmi îți trebuie doar berbece! Eventual poți folosi capul pe post de, dacă de altceva nu-i bun! Și fii atentă că mai sunt pe site cunoscători de esoterism în fața cărora tu defilezi cu bazaconii! Da dacă n-ai simțul ridicolului să nu te bagi în lucruri ce te depășesc, e problema ta! Puțină privire în ograda ta, nu ți-ar strica….
S-auzim de bine și cu mai multă cultură, că altfel cum să-ți explic eu vreo metaforă (presupunând că mi-ar da prin cap o astfel de prostie) de-a mea sau vreo imagine poetică?!
Gerra
Gerra Orivera (autor)
joi, 12 mai 2016

Dragă Gerra, am constatat că în poeziile tale există un anumit tipar, de parcă nu te poţi desprinde de nişte cuvinte cheie , pe care am să ţi le enumăr deoarece ele apar şi aici: glezne, carne, curcubeie, silabisesc (silabe),foneme, epidermă, supernove. Mai lipseau falangele, vertebrele, (oasele apar în titlu), ruguri, ritual , smerenie-smerit/ă,membrană, vene ...şi mai sunt.Apar atât de des în poeziile tale încât pe mine, deşi la început m-au încântat poeziile, acum mă plictisesc. Gasesc aceleaşi elemente îmbrăcate însă altfel.Pe acelaşi copac cu prea multe ramuri dispersate în toate directiile pui elemente decorative ale unui pom de Crăciun şi acesta se apleacă sub povara lor.
Scopul poeziei tale , aşa cum susţii , este să aduci lumina în sufletul cititorului. Atunci, îmi explici în acest caz ce are de-a face această logodnă cu abisul de la final??
În plus, prezinţi o atmosferă sumbră chiar de la început, în "ziua de ghips" gleznele "îngropate în minciună" ţipă, pui un stop cadru pe o imagine apocaliptică, crispată: "stop-cadru pe o mulțime fără picioare"...vers separat ca să îşi îndeplinească efectul şocant, deschizi şi o "gaură neagră în epidermă" etc. Degeaba mai apare curcubeul că trece neobservat, atât de pregnantă e senzaţia de nefiresc, încât nici el nu pare a avea culoare.
Un stingher ''te iubesc '' plasat timid nu are forţa să destrame haosul.
Ce rol au ''şoldurile legănate din care curg voluptăţi striate" ? Cum nu cred că inima are şolduri, imaginea pare introdusă doar ca să impresioneze, dar să fiu sinceră , parcă ar fi Salomeea ademenindu-l pe Irod :))...
Exprimarea este fragmentată şi rezultatul este că induce în eroare cititorul:

"prea târziu silabisesc flăcări
prea devreme
izvoare "

Deci flăcările se silabisesc (încerc să şi vizualizez imaginea ) dar prea devreme izvoare ...ce? cum ? unde? Ai lăsat totul în aer.

"valurile cărnii
umflă mareele nu întreabă de pașaport"

Carnea deja e lichefiată (face valuri?)... dar ce treabă are paşaportul?

"trag la coardă gravitația dorului " şi

"dor de tine unde să desfacă albă cale"

Explică-mi , că nu pot înţelege!... cum este să tragi la coardă??
Iar al doilea exemplu este incorect formulat din punct de vedere gramatical, părerea mea, dacă greşesc, corectează-mă.

Faptul că tu plasezi în acelasi rând mai multe idei separate crează confuzie. La început, poeziile tale mă atrăgeau tocmai prin faptul că erau pentru mine un joc al minţii în care trebuia să iau dintr-un loc şi să lipesc în altul. La început erau posibile aceste combinaţii, acum nu. În cazul de faţă :

"gleznele țipă a vinețiu
dor de tine unde să desfacă albă cale
propria față trece de mine
nu recunoaște nici o culoare"

Ţipă a vineţiu dor de tine ?? Chiar de aş accepta că se poate ţipa “ a ceva” când mai citesc şi “vineţiu” crede-mă că îmi vine să o iau la fugă ...şi apoi continui "unde să desfacă" ...regret , e de neînţeles. Acel ''unde'' încurcă mintea cititorului, că a ta o fi avut o logică de l-a pus acolo.

"catharsis
răspunde fără foneme
un ”pe cine” adunat cu zgârcenie
dintre dune"

Că nu mai are foneme catharsis înteleg, accept, poate să răspundă şi altfel, dar "să adune cu zgârcenie"( tot nişte foneme) asta nu merge deloc ! în plus, un spirit purificat numai zgărcit nu poate fi! evident , în accepţiunea mea, dar nu neg că tu poţi privi altfel acest aspect.
În final , mesajul care este? înafară de nişte crochiuri care alimentează imaginea de haos, accentuată de verbe, substantive, atribute, cu o tentă CLAR negativă, ce întreţin atmosfera lugubră(ţipă,strigă,îngropate,umbră,rebeliune,sărac,zgârcit, clopotniţă, însingurată, gaură neagră, zgârcenie, crispată, spaime, stingher,vuieşte, flăcări) care mă fac pe mine, ca şi cititor să mă cutremur, deci toate acestea anulează practic orice culoare , orice speranţă , lumină. Îmi pare un strigăt confuz de ajutor chiar venit din abis. Un abis pe care tu îl doreşti, aşa cum arăţi la final ( logodnă, căsătorie).
Nu văd nici o urmă de lumină în poezia ta, din contră.
Iar lebăda din vitralii, subtitlul ales de tine, pare o imagine tremurândă rasfântă în cioburi colorate artistic, o imagine plastică ce apare , dispare. Nu mă impresionează pentru că nu se leagă nici simbolistic de poezie. Lebăda , simbolul nobleţei, al dragostei , al graţiei şi echilibrului se duce la fund în hăţişul descriptiv şi nociv al cioburilor ce alcătuiesc vitraliile poeziei tale.
La modul general, a zugrăvi cât se poate de mult întunericul , bezna, neputinţa, accept! Dar cu un scop, şi anume acela de pune în valoare o scânteie dându-i puterea unui fulger. La tine nu există aşa ceva. Tu îngropi totul în abis!
Ce scrii tu ,Gerra, nu este decât o descriere a unor imagini ce ţin de SF care luate separate au impact, unele din ele, dar per total nu urmăresc firul mesajului, nu există o continuitate în idei. Poezia ta nu are mesaj.Şi nu mă refer numai la aceasta. Cursivitatea expunerii reflectă fluenţa gândirii, modul în care eşti capabil a transmite ceva. Nu e suficient că VREI să transmiţi, trebuie să o şi faci. Dacă pe tine nu te interesează cât de înţeleasă e poezia ta, atunci continuă.

Cu prietenie îţi spun ,Gerra, eu nu neg dorinţa ta de a oferi lumină celor ce te citesc, însă trebuie să începi prin a revedea modul de exprimare, aşezarea în versuri, construcţia mesajului care este atat de alambicat şi de încărcat cu metafore fanteziste încât se pierde.

Eu, la început, am brodat , inventat dacă vrei , propriul mesaj pe care l-am imaginat din poezia ta. Şi asta din bucăţi , rareori am găsit continuitate de-a lungul poeziei. Da, mă încântau unele bucăţi din întreg amalgamul şi insistam pe ele.
Ştii, efectul poeziei tale asupra mea la inceput nu-l neg, mie îmi plac provocările şi am dorit să descifrez inexplicabilul din ce scriai, dar tu nu vii cu ceva nou, eşti liniară în imagini, idei, chiar şi prin cuvintele ce apar obsedant încât nu mai vreau să le citesc. Reinventează-te ,Gerra. Ieşi din acest tipar, nu mai încurca aşezarea în rând, că nu este întotdeauna fericită, nu mai face exces de metafore că sufoci mesajul şi cititorul, îi distragi atenţia de la esenţă şi îmi faci impresia că te îndepărtezi şi tu de ea. Construieşte un mesaj concret pe care să-l urmăreşti de-a lungul scrierii şi pune-l în valoare la final.
Sunt sfaturile pe care ţi le dau cu draga inimă din postura unui cititor care nu are patalama la mână în ce priveşte analiza literară dar, care citeşte cu sufletul şi vrea să vadă un mesaj în poezia ta.Tu alegi dacă le vei lua în considerare sau nu.
Dacă vrei să oferi un dar celor ce te citesc, ai grijă să poată ajunge la ei , altfel ...păcat de efortul făcut de ambele părţi. Un tablou interesant mă poate incita la inceput, însă dacă îl văd zilnic, chiar nu mă mai impresionează. Astfel, interesul meu iniţial s-a diminuat mult şi ţi-am explicat de ce.

Poezia lui Rolea , in comparatie cu a ta are mesaj ,versul este atât de curat ,muzical ,poezia lui e luminoasă , gingaşă, îmi bucură sufletul , într-adevar! Uite ce imagini descrie, în ce mod , câtă culoare şi bucurie transmite.

"Din staulul de nouri porni cu hamu-n gură
O lună nărăvaşă cu trupul de scântei."

Nici nu mai observ că totul porneşte din staulul de nouri, NU! Trece în plan secundar comparativ cu impactul vizual al lunii transmis cu atâta forţă sugestivă! El a anulat întunericul şi a pus în valoare lumina!Si toată această mişcare în doar două versuri! Ia exemplu de la el!
Asta ca să dau doar un exemplu! Comparativ cu această efrevescenţă a vieţii, această renaştere, "ecoul tău din oase" îmi sună a moarte. Are şi el un forceps pe acolo ,dar este un forceps ce scormone după frumos, după lumină, atât de gingaş încât până şi acest instrument chirurgical este creator la Rolea !
Felicitări ,Rolea! Citindu-te, primesc şi eu lumina de la tine. Modul tău deosebit de a întoarce în frumos , a da culoare şi farmec unor imagini atât de vii este generat de îmbinărea unui condei experimentat cu un suflet de copil ce nu şi-a pierdut inocenţa! Pentru tine, DA!

Cu mult drag!
Adina Speranta
miercuri, 11 mai 2016