Logodna - Andrei Ciurunga

La logodna visului cu luna,
când sub pleoape candele se-aprind,
Stelele coboară una câte una
din mătăsuri palide foşnind.

Zălogiţi nimicului, tăcerea,
Plopii ca din caiere şi-o torc.
Vântul doare lin ca mângâierea
mâinilor ce nu se mai întorc.

Sieşi neputând să-şi mai încapă,
din adâncă zare-a nimănui
sufletul se varsă ca o apă
dincolo de limitele lui.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Andrei Ciurunga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.