Logică
...
Să spun că-n ochii-ți văd o lume,
Ce banal, ce simplu, ce clișeu!
Când valurile mării sar în spume
Și la tâmple se pun a toamnei brume,
Sau răsfoim nostalgici vechi albume
În căsuța noastră cu prispă și antreu,
Lumina vie când vorbim de Dumnezeu,
În ochii tăi, dragostea mea, văd eu!
...
Și toate astea să fie-ntâmplătoare?
Așa ceva nicicând n-aș putea spune,
Cum întâmplare nu-i amintirea vie
Ce-o păstrăm acolo-n veșnicie,
Cum întâmplătoare nu-s razele de soare,
Cum nici numele nu-l porți întâmplător,
Sau lebedele când trec deasupra-n zbor,
Nu poate fi întâmplătoare o minune!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: