Pe rafturi cu milenii în spinare,
Stau cărți, ca focuri stinse în altare
Și-un zvon prelung, de trap imperial,
Împrăștie năluci din palimpseste,
Cu coame de cerneluri și poveste.
Vin Pegas, Incitatus, Bucefal...
Ei sar peste hotare de istorii,
Pe unde tac și mor nemuritorii.
În patul moale-al ceasului târziu,
Socrate, c-o răbdare absolută,
Închină setea lui pentru cucută
Înțelepciunii că ești mort chiar viu.
Un rug se-aprinde și trimite stele
Spre ceru-închis cu toarte mari și grele.
E nunta Preacuratei Ioana D'arc...
Departe, un stejar cu cânturi line
Se umple cu osândă și cruzime,
Când lui Mitruț îi taie suflu-un arc.
Doar Shakespeare spune lumii: "Cum vă place".
Ia măreția vorbei și-o întoarce
Cu sufletul poetului integru,
Buluc, în "Visul unei nopți de vară",
Iar Stendhal mută iadu-n primăvară
Și îi împarte scrumu-n roș și negru.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: