Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniştirii
le mângâi penele
pe autostrada
unde toate maşinile au un far spart
câinii se dau la miezul nopţii
transformat în cufăr cu strigoi
lătrându-şi acatistele în roşu şi lumină
pe banda de avarii
morţii dansează
în mişcarea tatuată de infinit în mine
împart măruntaile mele
îi rog să-ţi lase inima ţie
şi intru în hora lor pe sârma ghimpată
tu
sărută-mi cicatricea ombilicului
desprins de trecut
spune-le tuturor
că am fost un autostopist
în aşteptarea fericirii
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
LarisaBalan
Vă mulțumesc pentru felicitări , sper să le merit și de acum înainte
Relu (autor) vineri, 20 mai 2016
marinela
Vă mulțumesc pentru apreciere!
Relu (autor) vineri, 20 mai 2016
Gerra Orivera
Vă mulțumesc pentru oprire , semn și sfaturi
Cu drag
Relu (autor) vineri, 20 mai 2016
Foarte frumos si captivant! Felicitari!
LarisaBalan vineri, 20 mai 2016
Foarte interesante legăturile dintre idei şi cuvinte.
marinela joi, 19 mai 2016
Eu am intrat pe autostrada liniștirii am spart toate farurile ce erau de spart (acolo funcționează alt sistem de iluminat), mi-am văzut măruntaiele mestecate de mulți și-am râs fericită! Acolo nu ai de așteptat nimic - ești deja totul!
Cu drag
Gerra Orivera joi, 19 mai 2016
În selve (păduri ecuatoriale) umiditatea este foarte mare. Drept urmare, multe plante au frunzele orientate în jos pentru a direcţiona apa către sol, ca un fel de ţevi de scurgere.
Citate şi Maxime:
Experienţa este o flacără care nu luminează decât arzând. Galdos Benito Perez
vezi mai multe poezii de: Relu
Detalii poezie:
Distribuie pe: