Legile - XIII - Khalil Gibran

Atunci un avocat a spus:
„Dar ce se întâmplă cu Legile noastre, stăpâne?”
Ș el a răspuns:
Vă bucurați să stabiliți legi,
Totuși vă bucurați și mai mult să le încălcați.

Asemenea copiilor care se joacă lângă ocean, c
are construiesc turnuri de nisip cu constanță și apoi le distrug cu râsul.
Dar în timp ce vă construiți turnurile de nisip,
oceanul aduce mai mult nisip la țărm,
Și când le distrugeți, oceanul râde cu voi.

Cu adevărat, oceanul râde întotdeauna cu cei nevinovați.
Dar ce se întâmplă cu cei pentru care viața nu este un ocean,
iar legile făcute de om nu sunt turnuri de nisip,

Dar pentru care viața este o stâncă, iar legea o daltă
cu care ar sculpta-o după chipul lor?
Ce se întâmplă cu infirmul care urăște dansatorii?
Ce se întâmplă cu boul care își iubește jugul și consideră
elanii și căprioarele pădurii ființe rătăcite și vagaboande?
Dar ce se întâmplă cu șarpele bătrân care nu-și poate
lepăda pielea și îi numește pe toți ceilalți goi și nerușinați?
Și despre cel care vine devreme la nuntă și, când este sătul și obosit,
pleacă spunând că toate sărbătorile sunt încălcări ale legii și că
toți petrecăreții sunt încălcători de lege?

Ce să spun despre aceștia, dacă nu că și ei stau în lumina soarelui,
dar cu spatele la soare?
Ei văd doar umbrele lor, iar umbrele lor sunt legile lor.
Și ce este soarele pentru ei decât un aruncător de umbre?
Și ce înseamnă să recunoști legile decât să te apleci
și să le trasezi umbrele pe pământ?

Dar tu, care mergi cu fața spre soare, ce imagini desenate
pe pământ te pot ține?
Tu, care călătorești cu vântul, ce giruetă îți va călăuzi cursul?
Ce lege a omului te va lega dacă îți rupi jugul,
dar nu de ușa închisorii nimănui?

De ce legi te vei teme dacă dansezi,
dar nu te împiedici de lanțurile de fier ale nimănui?
Și cine vă va aduce la judecată dacă vă rupeți haina și nu o lăsați în calea nimănui?
Oameni din Orphalese, puteți înăbuși toba și puteți slăbi corzile lirei,
dar cine îi va porunci ciocârliei să nu cânte?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran