Legendă

Autor:gabriel cristea


Adăugat de: gabriel cristea

miercuri, 14 iulie 2021

Valuri se-nspumegă în aerul sărat.
Galopul unui armăsar destramă-n urmă aurora
și zborul păsării nețărmuririi plutește ca un voal...

Femei pe cai își conturează-n răsărit frumoase siluete;
Sunt amazoane cu pielea ca arborii de scorțișoară,
venite să-și încerce arcul prin frenezia mării.
Se disipează-n vânt, par roiuri de albine
ce năpădesc falange de ahei purtându-și aroganța-n vintre
și-n negrele ceramici de Micene*.

În arc solar, săgeți de bronz ce îl vestesc pe Ares*
străpung meșteșugite-armuri - și Hefaistos* plânge!
Dezlănțuite sunt ca norii de furtună
împrăștiind patriarhatu-Atenei, la Pontul Euxin.

Nu-i chip să-nfrângi decât prin viclenii
a tracilor mândrie femeiască - vlăstarele lui Bendis*,
crescute-n umbra vânătorii de bărbați.

Pe-un țărm înalt, tăcutele menade,
în cerc, așteaptă profeția
- se-aud vuind cochilii și valuri se retrag.
Un armăsar pursânge mai galopează încă;
Și sângeriu se trece amurgul trist și vag...


vezi mai multe poezii de: gabriel cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Doamnă Lucia Eniu, sunt un împătimit de istorie. Mulțumesc pentru apreciere!
gabriel cristea (autor)
luni, 19 iulie 2021



Mă repet, știu, dar chiar acum citesc romanul Circe de Madeline Miller și e, parcă, de acolo. Atmosfera olimpiană, prezentă și în roman,
se îmbină fericit cu picturalitatea care vă caracterizează poezia, domnule Gabriel Cristea.
Lucia Eniu
duminică, 18 iulie 2021