Leană, Leană - George Drumur

Leană, Leană,
Mi-ai crescut în suflet ca o buruiană, -
Floarea de amurg a stelei singulare,
Ascuțișul ochilor tăi clari nu-l are.

Inima se tulbură, ca bruma-n soare,
Somnul nu mă caută și seara doare,
Șerpii sângelui se-ncolăcesc prin vine,
Ca în munte-nzăpezitele lavine.

Lângă porțile duminicii, inele
Aburesc de dor, ca sunetu-n cinele.
Tu te-nalți din sufletu-mi ca o dumbravă,
Fără vârstă, fără moarte - numai slavă.

Din rusaliile stelei, constelații
Înnoptează lângă tine, peste spații,
Iară creșterea gătelii din livadă
Joc de flori îți pregătește să te vadă.

De-ai cunoaște anii din copilărie,
Cum s-au adâncit în zarea aurie
Și cum caută odihnei o cetate
Ca să nu mai poată nimenea răzbate

Până la hotarele înzăpezite,
Unde nu ajung colindele, păzite
De stelarii capricorni, să nu s-adune
Lângă satu-nfierbântat de semnele străbune.

Preajma ți-o cunoaște nesfârșitul dor,
Trupul ți-l descântă magicul decor,
Ți s-aruncă-amurgurile-n păr și-n geană,
Leană, Leană.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Drumur