Lasă-mă, tu, cel ce mă osândești - XIII - Khalil Gibran

Lasă-mă, tu, cel ce mă osândești,
De dragul iubirii
Ce-ți unește sufletul cu
Cel al ființei iubite;
De dragul a ceea ce
Leagă spiritul de afecțiunea
Mamei și îți înlănțuie
Inima în iubire filială. Du-te
Și lasă-mă cu inima mea
Ce plânge.


Lasă-mă să plutesc pe oceanul
Viselor mele; așteaptă până când
Vine ziua de mâine, căci ziua de mâine e liberă
Să facă ce vrea cu mine. Ceea ce
Spui tu nu e decât o umbră
Ce merge cu spiritul spre
Mormântul umilinței și arată
Pământul rece și tare.


Am o inimă mică în mine
Și-mi place s-o scot din
Închisoarea ei și s-o port în
Palmă, ca s-o cercetez
În profunzime și să-i aflu taina.
Nu-ți îndrepta săgețile spre ea, ca să nu
Se sperie și să dispară înainte
Să-și verse sângele tainic drept
Jertfă pe altarul propriei
Credințe, dăruită de Divinitate
Când a plăsmuit-o din iubire și frumusețe.


Soarele răsare și privighetoarea
Cântă, iar mirtul
Își răspândește parfumul în văzduh.
Vreau să mă eliberez de
Somnul greu al rătăcirii. Nu
Mă opri, tu, cel ce mă osândești!


Nu încerca să mă descurajezi pomenind
Leii pădurii sau
Șerpii văii, căci
Sufletul meu nu se teme de pământ și
Nu acceptă nicio avertizare de rău înainte
Ca răul să vină.


Nu-mi da sfaturi, tu, cel ce mă osândești, căci
Nenorocirile mi-au deschis inima și
Lacrimile mi-au curățat ochii, iar
Greșelile m-au învățat graiul
Inimilor.


Nu vorbi despre alungare, căci conștiința
Îmi este judecător și ea mă va îndreptăți
Și mă va ocroti dacă sunt nevinovat, și
Îmi va lua viața dacă sunt un ticălos.


Alaiul iubirii pornește la drum;
Frumusețea își flutură steagul; Tinerețea sună din trâmbița bucuriei;
Nu-mi tulbura căința, tu, cel ce mă dojenești.
Lasă-mă să pășesc, căci drumul e bogat
În trandafiri și mentă, iar aerul
E plin de mireasma curăției.


Nu-mi depăna povești despre bogăție și
Măreție, căci sufletul meu e bogat
În daruri și plin de slava lui Dumnezeu.


Nu vorbi despre popoare, legi și
Regate, căci întregul pământ este
Locul meu de naștere, iar toți oamenii
Îmi sunt frați.


Pleacă de lângă mine, căci îmi răpești
Căința dătătoare de viață și aduci
Doar vorbe de prisos.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.