Lasă-mă să-ți văd ochii căprui,
Să mă pierd în adâncul lor tainic,
În privirea ta, totul se descuie,
Un univers ce-ascunde dor și vis.
În ochii tăi căprui, cerul se reflectă,
Cu stele lucitoare și zări îndepărtate,
Fiecare clipire, un poem delicat,
În care mă regăsesc, pierdut în noapte.
Lasă-mă să-ți văd ochii căprui,
Să-mi fie far în nopți fără lumină,
În acea căldură, dorul meu se stinge,
Și-n adâncul tău, îmi găsesc odihna.
Privirea ta, o mare de mistere,
Unde valuri de emoții se nasc și mor,
Lasă-mă să-ți văd ochii căprui,
Să-mi fie alinare, să-mi fie dor.
Grăsimea protejează pinguinii de frig atât de bine încât aceştia câteodată se încălzesc prea tare când merg. Atunci ei trebuie să stea cu ciocurile deschise pentru a se răcori.
Citate şi Maxime:
credinţa este aliatul din suflet care te învaţă cum să-ţi cauţi fericirea Teodor Dume
vezi mai multe poezii de: Andreimocanu1
Detalii poezie:
Distribuie pe: