Lanțurile moliilor

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

marți, 14 decembrie 2021

Când fluturii din ochii tăi zburau
Tivind cu aripi marginile lumii,
Ți-ai risipit cerneala pe antumii
Ce cuprindeau străini și se grăbeau.

N-a fost să fie nicovala Lunii
Păstrată în lumina de apus,
Iar stelele de-o noapte s-au opus
Tichiei ce o poartă doar nebunii.

Te ploconești la false eminențe
Ce-și lamentează laurii distruși
De mărăcini cu ranguri noi, sus-puși,
Dar cu drapele fluturând în zdrențe.

Cu molii în priviri, te-agăți de lanțuri
La care zalele demult s-au rupt
Și-alunecă deja, pe-un drum abrupt,
Spre nicovala care zace-n șanțuri.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.