Lacrima limbii române

sâmbătă, 15 octombrie 2022

Lacrima limbii române
de Liliana ROIBU

Am frământat lutul cu lacrimi arse de dor,
Mir de rugăciuni şi roua dimineţilor,
Am atins umărul ţării cu mâna tremurândă,
Am strigat fraţii cu glasul cald, stins,
Faţa luminoasă a răsăritului
Îngână o doină în timpul ce mai doare,
Se înşiră mărgăritare pe malurile de Prut
Îngerii oblăduiesc aripile rănite-n sărut,
În suflet de poet respiră lumi
Măcinate de noaptea unui vis
Din pupilele văzduhului cad perle
Curge viaţa în miresme, dorinţele mă acoperă
Precum vulturii îşi acoperă puii,
Gândurile mă înconjoară ca albinele fagurele,
Se sparg în izvoare de cuvinte
Smulse din dulcea limbă străbună
Adăpostită în cămara lui Dumnezeu
Am scrijelit cu iubire, armonioasele graiuri
Pe cerul eternităţii, literă cu literă,
Am aşteptat la orizontul realităţii
Cu inima foc, apă şi lumină
Să se topească spinii dezbinării
Am udat cu darul păcii, fiecare hotar,
Lacrima limbii române mai scaldă azi
Infinitul de lut şi infinitul de stele,
Orologiile bat cu limbi de vremuri grele.

din volumul "Inelul cu diamante"/ Liliana Roibu
Cu Toate Drepturile Rezervate

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.