Labirint

Autor:bragagiu


Adăugat de: bragagiu

duminică, 19 iulie 2015

Iar sunt închis de Labirintul,
Nesăbuitul Minotaur,
Unde-amintește greu pământul
A sânge, lacrimă și aur.

Scrâșnindu-mi dorul meu sălbatic,
Cătându-mi jertfe fără pete
Lucesc cu ochii de jăratic
Să nu mă-mpiedic de regrete.

Urlând cu ură spre Iubire,
Cu deznădejde spre Speranță
Din nou nu pot găsi ieșire
Din împletirea de distanță.

Albind prin peșteră cu colții
Și încurcându-mă-n unghere
Sub apăsarea grea a bolții
Nu îi dau inimii să spere.

C-așa priveliște hidoasă
Prea mult departe de la lege
Nu are dreptul ca să iasă
În lumea ce nu-l va-nțelege.

Nu-i dat nici unui ochi să vadă
Un ideal de urâciune
Și-mi port durerea de corvoadă
În orișicare rugăciune.

Dar și Tezeu îmi intră-n sânge
Cu-a Ariadnei cale-n mână
Și plânge sufletul, îmi plânge
Nevrând în beznă să rămână.

Mă-ndrept cu paloșul în luptă
Spre mine însumi, doar spre mine,
Iar viața-n două este ruptă
Între nădejde și rușine.

Încoronatul cap de monstru
Îl pun pe trunchi ca pe altare
Căci vreau să fiu din nou al vostru
Lumină, Dragoste și Soare!

Și voi lovi cu mâna dură
Ca soarta de-animal să moară
Cu firicelul de căldură
Să ies din bezna mea afară.

Îmi vine soața mea, îmi vine
Cu ochi de înger spre căință:
„Ah, dragul meu cât e de bine
Că ai ieșit din necredință!”

Îi pun în palme trandafirul
Ce l-am păstrat în suflet verde:
„Dar rugăciunea ta cu firul
M-a tot chemat mereu a crede!”

Și doar o grijă-n bucurie
Având, uitată altă dată, -
Să îmi schimb pânza tuciurie
De-a nu fi ucigaș de tată.

Victor Bragagiu


vezi mai multe poezii de: bragagiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Regretul stă, practic, la baza pocăinței. Șirețul, mincinosul, obraznicul etc. (minotaurul din mine) nu simte ori omoară regretele pentru urâciunile lui. El nu se împiedică de regrete. Partea luminoasă fiul Luminii - Tezeu este anume conștiința ori mai popular obrazul omului, care nu suferă întunericul. Uciderea minotaurului este actul biruinței Credinței în om, firul cald - dragostea Luminei. Vă mulțumesc stomff pentru încurajare.
bragagiu (autor)
marți, 21 iulie 2015



Nu te poti impiedica de regrete. Poezia e minunata!
stomff
marți, 21 iulie 2015



Mă bucur când apare poezia pe foaie. Mă bucur pentru bucuria D-voastră de ea. Mulțumesc din inimă.
bragagiu (autor)
luni, 20 iulie 2015



si mie imi place poezia ta.
maria
luni, 20 iulie 2015



meriti toate felicitarile mele
gabriela
luni, 20 iulie 2015



La ce comentarii complexe s-au scris, mai spun doar ca am citit cu sufletul la gura si am mers cu tine prin labirint, pentru ca ma regasesc destul de bine in versurile tale. Minunata poezie, minunata!
andreionthepoetry
luni, 20 iulie 2015



Iar mie îmi amintește de "Demonul" lui Lermontov : "vreau să mă rog, vreau să iubesc
în bine iar, să cred voiesc"...

Lecturat cu plăcere și subscriu la comentariile anterioare.
mirimirela
duminică, 19 iulie 2015



E o tema complexa, a inspirat opere nemuritoare, in treacat amintesc de Dr. Jekyll si Mr. Hyde sau "Frumoasa si Bestia". Asa cum este firesc si in acest text iubirea calauzeste, este motivatia care determina actiunea, transformarea sau, in cazul unei alte opere in care personajul era feminin, imblanzirea "scorpiei".
Aprecierile mele, nu este deloc usor subiectul si a fost captivant reflectat in versuri.
roxana.c
duminică, 19 iulie 2015



Frumoasă și ”muncită”! Felicitările mele!
Nelu Preda
duminică, 19 iulie 2015