Dați-mi foamea,
O, zei care stați și dați
Lumii poruncile ei.
Dați-mi foamea, durerea și nevoia,
Închideți-mă cu rușinea și eșecul
Din ușile voastre de aur și faimă,
Dați-mi cea mai ponosită și obositoare foame a voastră!
Dar lăsați-mi puțină iubire,
O voce care să-mi vorbească la sfârșitul zilei,
O mână care să mă atingă în camera întunecată
Spărgând lunga singurătate.
În amurgul formelor zilei
Estorcând apusul,
O mică stea rătăcitoare, vestică
Aruncată din țărmurile schimbătoare ale umbrei.
Lasă-mă să merg la fereastră,
Privesc acolo formele zilei ale amurgului
Și aștept și știu venirea
Unei puține iubiri.
Distribuie: