Ca să îmi satur pofta ce-n sânge-mi clocoteşte
şi bezna din colibă să fie mai umană,
un indian ironic mi-a dat o indiană
cu sânii fermi şi tineri, ce Riguey se numeşte.
Parfumul ei cel dulce, de măghiran, îmi place;
ea chipul mi-l ascunde, cum datina-i dictează,
apoi, simţind alintul, tot trupul mi-l brăzdează
cu unghiile sale cu roz de carapace.
E lună. Iar izvorul de mariaj vorbeşte.
Micuţa indiană de mine se lipeşte
şi umerii mi-i muşcă cu o cruzime rară.
Săraca... Mă răsfaţă! Şi-n pat aud cum cântă,
ca pe un podium, briza, în noapte-un imn de nuntă,
iar pubescentul munte miroase a fecioară.
Distribuie: