Rătăcitor, am poposit pe Tera,
În emisfera unde locuieşti.
Nu mă iubeşti deşi eşti baiadera
Ce m-a robit cu ochii săi cereşti.
Mi-am făurit din ei un fel de templu
Ca să-l contemplu când îmi va fi greu.
El e mereu supremul meu exemplu
În care eu te regăsesc în eu.
Nu te mai am, dar te-am avut vreodată?
Ciudată, mintea mea te-a plăsmuit?
Iubit ţi-am fost făptură minunată
Şi te-am pierdut? Sau nici nu te-am găsit?
De te-am pierdut înseamnă că ai fost
Viu adăpost iubirii ce ţi-o port.
Suport cu greu acest destin anost.
Eu te-am iubit, ca un soldat un fort.
M-am apărat cu tine toată viaţa.
În faţa ta mereu m-am înclinat.
Păcat e doar că trece dimineaţa
Şi visul e mereu mai depărtat.
Ce piramide te mai pot ascunde?
De unde să te readuc în mine?
Străine-mi par venindele secunde.
Ce să-mi aducă ziua care vine?
Eşti încrustată dincolo de gând.
Rând după rând, eu mi te-am scris în minte.
Între cuvinte te descopăr când
Încerc să-mi spun că te-am iubit fierbinte.
Nu te-am iubit ci încă te iubesc!
Trăiesc necontenit atras de tine.
Alexandrine încă făuresc
Dar ce pot ele oare să aline?
Ce fel de stele pot să mai culeg?
Aleg zadarnic drumul către soare.
Cu nepăsare, dorul mi-l reneg
Dar te iubesc neprihănită floare.
Lumina ta e non corpusculară
Povară care nu mă înconvoaie.
Ploaie trecând prin viaţa mea, fugară,
De ce-ai intrat în strâmta mea odaie?
M-ai inundat şi totuşi sunt pustiu,
Mai scriu doar un volum şi mă retrag.
E-atât de vag tot ce credeam că ştiu!
Aş vrea să-mi vând conştiinţa unui mag.
Nu sta pe gânduri, ia-mă Belzebut.
E mai plăcut cazanul tău cu smoală.
Mi-e ireală fuga în trecut.
Iubirea sapă-n mine ca o boală.
Mă cumperi ieftin. Preţul meu? Un vis!
Abis care mă cheamă ceas de ceas.
Cred c-am rămas pe ţărmul interzis.
Hai Belzebut, mai am un singur pas.
...
Ţi-am fost în altă viaţă sorocit.
Şi te-am găsit acum, întâmplător.
Nu mă-nfior, de-o viaţă te-am iubit.
De ochii tăi o viaţa-mi va fi dor.
În găuri negre universul ninge.
Se stinge infinitul în finit.
Un răsărit de soare nou învinge.
Şi jocul se reia la nesfârşit.
Doar noi suntem în timp irepetabili
Şi incapabili totuşi să fugim.
Nu ştim, pilaştrii lumii, incasabili,
Să-i sfărâmăm şi sincer să iubim.
Nu ştim sau poate nu avem putere.
Stinghere gândurile noastre fug.
Un rug de-aprinzi, întunecimea piere.
Întorci destinul cu un fier de plug.
Din ochii tăi mi-am făurit o casă.
Mireasă mi-e o simplă amintire.
O plăsmuire blândă şi frumoasă
Eşti tu, necugetata mea iubire!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Asemenea si tie! Imi doresc foarte mult sa recuperez poeziile necitite cat timp am lipsit, atat pe ale tale, cat si pe ale celorlalti confrati, numai ca nu stiu daca voi reusi acest lucru atat de usor... Sunt multe minunatii pe care nu vreau sa le ratez. Ca si poezia de fata.
andreionthepoetry marți, 21 iulie 2015
Multumesc Andrei pentru cuvintele frumoase. Ma bucur pentru faptul ca reusesc sa scriu frumos fiind unsimplu amator. Dar , noi amatorii iubim frumosul ,nu?
Sa ai o saptamana minunata.
stomff (autor) luni, 20 iulie 2015
Cat de frumos!!! Cata bogatie, cata inspiratie poti sa ai! Ador asezarea versurilor tale, este extraterestric (pacat ca nu exista cuvantul - na, ca acum exista!) cum gasesti rime in interiorul versului! Pe mine ma copleseste stilul tau. Poezia asta e o demonstratie de forta artistica!
andreionthepoetry luni, 20 iulie 2015
Multumesc Dana ! Comentariile tale imi sunt tare dragi.
stomff (autor) miercuri, 15 iulie 2015
frumoasa..nostalgica...si iar frumoasa...
cu drag,
danab miercuri, 15 iulie 2015
Irepetabilă tandrețe, la tine-am poposit
Sunt visul tău, sunt antidotul și -am venit
Să-ți mângâi ochii, fruntea şi sufletul rănit
Deschide larg odaia! te cheamă și te-așteaptă iubirea la zenit.
mirimirela luni, 13 iulie 2015
In aceasta poezie am simtit tristete..regrete ,nesiguranta. Plasezi totul insa intr-un vis , care ,prin esenta , genereaza nesiguranta.
De te-am pierdut înseamnă că ai fost
Viu adăpost iubirii ce ţi-o port.
Sunt niste mici greseli de tastare: "Străine-s par venindele secunde"..."Iubirea sapă-ne mine ca o boală"...Mai e nevoie si de niste virgule , pe alocuri.
Mesajul e frumos... iubirea himerica :)...creata in vis ,sau imaginatia noastra :)
Cu drag , Stomff!
Adina Speranta luni, 13 iulie 2015
Foarte frumoasă! Felicitări!
Nelu Preda duminică, 12 iulie 2015
Frumos si plăcut.. Felicitări !
M Horlaci duminică, 12 iulie 2015
Frumos, aveți și rime încrucișate în unele locuri.
Cu stima.
ALapis duminică, 12 iulie 2015
Un mare maestru al versului! Felicitari Stomff
Mari duminică, 12 iulie 2015
O poezie care mi-a mers la inima. Multumesc. Cu drag
ioana duminică, 12 iulie 2015
Fulgerul caută cel mai scurt drum spre pământ, de aceea de cele mai multe ori loveşte copacii înalţi sau clădirile. Tocmai din acest motiv, clădirile au paratrăsnete pentru a atrage descărcările electrice şi a conduce curentul spre pământ.
Citate şi Maxime:
Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial. Platon
vezi mai multe poezii de: stomff
Detalii poezie:
Distribuie pe: