Deci, mi-ai ucis copiii, și ți-am ucis părinții.
De ce ? Fără pedeapsă ? De dragul suferinții ?
Ne-a luat pe sus cu steaguri, din liniște și muncă,
De la cazma și pluguri, deodată, o poruncă.
Cu tobele nainte, mergeam ca la paradă,
Cu pajură pe steaguri, o pasăre de pradă.
Încă săraci, noi ceștia, cârpeam odinioară,
Pe un ștergar cu coadă, ce-aveam și noi, o cioară,
Și dincolo de Milcov, un cap de bou blajin,
Pe-ntinderea de stambă, pe băț, de un arșin.
Acum, ne lua vulturul din țarină,cu el
În falduri de mătase, cu ghiară de oțel.
Noi am plecat ca orbii, cu sufletul la gură,
Cântând, tot din poruncă, zvâcniri de-ndemn și ură.
Pe la sfârșitul de vară,
Ne-am întâlnit cu moartea la capătul de țară.
Acum, în locul nostru, oștire cu oștire,
Stau două cimitire.
Din ce-a fost nebunie bolnavă, ne fu scris
Să ne rămâie-n casă tot un coșciug închis.
În fiecare noapte, simțim cu noi în pat
Câte un mort culcat.
Nou, cimitirul nostru, de-acolo se întinde
Încoace, pretutindeni - și-n suflete, morminte.
Ce-i fi pierdut tu nu știu nici cât se mai cunoaște,
Dar sufletele noastre sunt boltnițe de moaște.
Icoanele-n perete sunt chipuri de părinți
Trecute-n carne veche și palidă de sfinți.
Mai un război de-a surda, pribeag sau într-adins,
Și vatra ni se sfarmă, și neamul ni s-a stins.
Distribuie: