Ascultă pe drumuri de cer, pe înalte, cohorte de păsări sălbatice-n noapte. Ce-ți lasă în urmă? Ce-ți lasă în față?
Tomnatic imperiu, izvoare ce-ngheață. Curând căpriorul
la ochiul de apă închis - cu copita zadarnic mai sapă.
Și încă vedea-vei ce jaf în lumină va fi, și ce jalnic verdict
în grădină. Atât îți rămâne: pământ în tenebre
și inima arsă de grijă și febre.
Din cântec, din caldul, nimic nu mai este, ah, nici în viață,
și nici în poveste. Ia seama că mâne cocorii în seară
vor duce și luna, furând-o din țară.
Distribuie: