Qibya* - Jabra Ibrahim Jabra

Gloanțe
prin noaptea lunii pline
traversară coline și drumuri.
Gloanțe
izbiră pereții,
străpunseră ușile și ferestrele.
Menite să țintească inimi
și măruntaie.
Gloanțe
din urma pietrelor,
prin găuri de chei,
din spatele sacilor cu nisip.
Gloanțe.
Se-mprăștie prin pietrele cu sânge miruite,
lipindu-se podoabe sângerii pe ziduri.
Gloanțe
și explozivi,
cadavre aruncate la hiene.
Noi semănarăm grâul, și nu l-am secerat,
udarăm viile, dar n-am băut din vin.
Se scaldă noaptea noastră în zadar
printre esențele de portocali.
Ne curge sângele prin roșia țărână,
ne curge pe sub pietre.
Căutați-ne palmele robite de-armate
de furnici.
Închideți porțile
și stați departe de ferestre,
ascundeți-vă din calea lunii,
protejați-vă de noapte.
Dar ușile sunt din lemn,
iar ferestrele nu sunt construite pentru a vă feri
de aer, de lună,
de explozivi
și de colții hienelor.
Inima-i făcută din fier,
dar pentru gloanțe, explozivi și colți
e mai slabă ca lemnul.
Brațele Fatimei îmbrățișează trupul lui Hasan:
o baltă de sânge
și din tatăl lui Hasan nu mai rămâne
decât o pânză zdrențuită.
Căutați-ne sub pietre
și lipiți-vă brațele de corp.
Noi semănarăm grâul, dar nu l-am secerat,
udarăm viile, dar n-am băut din vin.
Se scaldă noaptea noastră în zadar
printre esențele de portocali.
Ne curge sângele prin roșia țărână,
ne curge pe sub pietre.
Căutați-ne palmele robite de-armate
de furnici.
Gloanțe
lovind pietrele.
Explozivi.
Această noapte-i sfâșiată
între măslinii noștri și podgorii.

traducere - g. Cristea

(Din culegerea de poezii Tammuz fi l madina - Adonis în oraș - Beirut, 1959.)

Notă*
QIBYA este un oraș palestinian din Cisiordania, ai cărui locuitori au fost masacraţi de trupele israeliene în după-amiaza zilei de 14 oct. 1953.
Fostul prim-ministru israelian, Ariel Sharon, a fost cel care a condus trupele în acea zi.



Qibya*
por Jabra Ibrahim Jabra

Balas
en la noche de luna llena
surcaron las colinas y los caminos.
Balas
chocaron contra los muros
y golpearon las puertas y las ventanas.
Iban dirigidas a los corazones
y a las entrañas.
Balas
por detrás de las piedras,
a través de los desfiladeros,
por detrás de los sacos de arena.
Balas.
Se esparcen por las piedras arrayanes de sangre
y se pegan adornos de sangre en las paredes.
Balas
y gelignita
arrojan los cuerpos a las hienas.
Sembramos el trigo pero no lo recogimos,
regamos las vides pero no bebimos el vino.
En vano se bañó nuestra noche
con la fragancia de los naranjos.
Nuestra sangre corre por la tierra roja
y sobre las piedras.
Buscad nuestras manos bajo los ejércitos
de hormigas.
Cerrad las puertas,
apartaos de las ventanas,
ocultaos de la luna,
protegeos de la noche.
Pero las puertas son de madera
y las ventanas no se construyen para evitar
el aire, la luna,
la gelignita
y los colmillos de las hienas.
El corazón es de hierro pero
para las balas, la gelignita y los colmillos
es más débil que la madera.
Los brazos de Fátima rodean el cuerpo
de Hasan:
una alberca de sangre,
y del padre de Hasan no queda
más que el qunbaz hecho jirones.
Buscadlos bajo las piedras
y juntad los brazos a los cuerpos.
Sembramos el trigo pero no lo recogimos,
regamos las vides pero no bebimos el vino.
En vano se bañó nuestra noche
en la fragancia de los naranjos.
Nuestra sangre fluye por la tierra roja
y sobre las piedras.
Buscad nuestras manos bajo los ejércitos
de hormigas.
Balas
golpean las piedras.
Gelignita.
La noche se desgarra
entre nuestros olivos y viñas.

Del poemario Tammuz fi l madina
(Adonis en la ciudad). Beirut, 1959.

Nota"
QIBYA es un pueblo palestino de Cisjordania,cuyos habitantes fueron masacradospor tropas israelíes en la tarde
del 14 de octubre de 1953.El ex- primer ministro israelí,Ariel Sharon, fue quien dirigió las tropas en aquel día.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Jabra Ibrahim Jabra