Poezii despre Iubire:

Ruga poetului

autor Maria Podari

...și se făcea că-i plouă,rezemat de toc,cu zâmbet șăgalnic,mângâind tăcere ca pe-o amânare...ochii lui semănau izbitor cu cuvintele,molipsitor de domestic,să facă încă un pas asasin...

...s-a vindecat bucuria revederii,ca un ceva virtual,s-a retras în ea însăși - prietene...clipe calamitate ce văd depărtarea în gol...nici inima nu mai bate cu noduri în gât,nici casa măiastră rătăcind pe cocleauri...erau drumuri în lucru - un fel de convalescență blocată cu gustul amar...

Ai auzit?

Îmi leagănă inima vântul pornit,
o răsuceşte pe fiece parte,

Ard în noi tăcerile adunate în timp
Rămân în scrum amintirile cuvintelor nerostite
Nu se sting
Fumegă încă într-un ecou al dezamăgirilor

Tu, eu și ploaia
Ne lăsăm purtați
De picuri, zâmbet
Și raze pierdute de soare.

Iubire, silabele pe care egoist

le-aș putea numi ale mele

Suntem îngeri de pământ
Căzuți în această
Lume...
Bucăți de hârtie

Regret

Îmi port cu mine zilnic ruga,
Mă-nchin cu gândul la iubire,

Adăpostește-te în inima mea
Când arșiţa te arde,
Iar ploaia te bate.

Dragostea-i... un nesfârșit!

Mă întreb mereu și n-am primit răspuns,
De ce când îți dorești mai mult... te înșeli?