cuvintele

Autor:ovidiu


Adăugat de: ovidiu

duminică, 17 mai 2020

Iubire, silabele pe care egoist

le-aș putea numi ale mele

aleargă precum particulele

infinitului

într-o avalanșă de idei,

să acopere cerul ivit

o dată cu tine

cea care mă inspiri

să te recompun în cuvinte,

să respirăm împreună

silabelele pe care

nu le pot cuprinde într-o suflare

sunt totuși și ale tale

așa cum și eu sunt

al limbii române ucenic,

venit dintr-un ungher al singurătății

cu pieptul descoperit sub furtuni.


vezi mai multe poezii de: ovidiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXXX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.