Poezii despre Iubire:

...la casa cu lespedea rece, în Vâlcu, urc singur cu mine de mână prin pulsul materiei, ce miroase a mama...vremi adunate sub pleoape în candela inimii,ce sângerează...niciuna din formele vieții n-a găzduit mai mult - eternitatea plecării - ca Roza pământului,sufletul meu,sufletul meu...

Ar trebui să încalț sandalele lui Hermes
Și să gonesc spre mare cu declarație de iubire,
Ar trebui să fug cu tine într-o lume cu zâmbete largi,
Neînghițite de viroze respiratorii

- frunza, ia forma viorii,ce cântă-n surdină,pe obrazul poemului.
- pe care parte se lasă,inima frunzei în zbor?
- izvoarele inimii,pășesc printre colțuroasele pietre, să-și caute vadul și frunzele.
- când râzi deschizi seiful frunzelor în muguri.

Noaptea e sumbră și proscrisă,
prin fereastra larg deschisă
intră luna pătrată.
Se pitește jos supărată...

...tăcerea - gloria gurii postume,legată la zidul luminii.
...de limba unui clopot,se agață - chemarea.
...amurgul calcă pe urmele soarelui - lăsându-și polenul.
...un susur de gânduri prelinse din litere - îndemnă spre mare.

...lumină rară prin desișul neștiinței și ce-ai rămas din pierderi,cu toate frunzele ce-ți schimbă culorile serii...să nu-i luați în derâdere.această hârjoană, la gurile de vărsare ale creionului:

Adormit de vraja ta
Mă-mbăt c-o lacrimă de stea;
O intreagă epopee
îmi naște-n suflet o scânteie.

Ce dacă totul e în schimbare,
Aici,în casa asta,ne distrăm
Și duse sunt brațe virtuale
Dintre noi și chiar ne sărutăm.

Am învățat să iubim viața

Tu mi-ai apărut ca soarele, în zori,
Ochii minții te văd numai pe tine,

Într-un izvor nestins de-un vis fierbinte,
Se oglindeşte pentr- o clipa timpul,
Şoptind încet cuvinte sfinte,