Poezii despre Iubire:

Există un colț de rai pe-acest pămint,
Unde Dumnezeu īşi răspîndeşte duhul sfînt,

Pentru morții mei
...
Când mă gândesc Doamne, la toți morții mei,
Din gândul meu spre ei, se-nalță rugi spre Tine,

Se ridică steaguri albe la orizontul înroșit
De ultimul apus al ultimului nostru veac.
Se predau toate săruturile neasumate, toate șoaptele nearticulate, toate privirile de rămas-bun care nu s-au întâlnit.
Ele vor scăpa, noi nu.

...nu mai ajung pe Coasta Geangaliei, la fântână,cu cumpănă și bolovan și vadră și nici la Crama celor patru nuci,din vie,cu mămăliga,acoperită cu un ciob,cu struguri timpurii de tămâioasă,
ce-i odihnea bunicul, într-o bârdacă,și-i prefăcea în vin - să ospăteze semenii, cu sapele la locul lor,pe umeri,în urma carului,la câmp - pentru-un ulcior cu apă de la Fântâna Cucului..
nici țestul pâinii aburinde,dreasă pe dedesubt cu frunze, nici mâinile crăpate ale bunei,ce le-ascundea la spate - să nu le văd...nu mai întorc la cărămidă,până seara,pentru casă,să ardă tata la Cuptor...nici Caravana nu mai cântă la Cămin...nici sufletu-mi la tobe,nu mai bate,în deal la Pisc de sărbători...
așteaptă...la Jiul nostru de la pod...să mă întorc pe partea asta... să îmi deșert batista,

Te sorb din ochi...

Ades visam că-mi stai în brațe,
Că tot ce-mi dai îmi aparține,

Cineva să contracte
Pământul cumva,
Sau să ne-nvelească-ntr-o
Palmă de cer.

Avem poftă să iubim...

Te-ai furișat prin labirinturi,
Pașii tăi n-ajung la mine,

Tu ești în inima mea

Când eu te admir probabil că greșesc,
Dar sunt greșeli ce face-un om normal,

De ce iubirea mereu doare?

Ușor te-ai rătăcit de mine,
Și pașii tăi și-au pierdut urma,

..să nu îi supuneți că avânturi

au devenit pământuri rare