Poezii despre Iubire:

Nu am știut să te păstrez

Știm amândoi că viața-i scurtă,
M-am tot ferit, dar vreau să îti spun,

Mi-au curs lacrimile toate

Nu pot să cred că am suferit
Atât de mult pentru iubire,

...să-l citești fără nicio greșeală - e greu - vecinii îl știu de o groază de ani,pe dinafară-l cunosc,sub pomul de la drum al ferestrei,unde-și căra,plapuma lui găurită de visuri și Vana - să prindă,de la smulgerea-n pumni - adevăruri...

...toate lucrurile,stau așezate la ușă,să vină cu el,să-i amintească - cum a încăput el pe potecă,odată cu începutul de ploi,cum hingherii - gata copt -numai bun -cel mai mare peste răbdare - nădejdii,să-i întoarcă și cealaltă parte de obraz omenesc unde - doi pomi, față în față,își mângâie tandru grumazul - serilor frunzelor de marți,astăzi și mâine de suflet și răsăritul...

Când pătruns am fost de nori îngreunați de un soare adâncit în veac de tainic mister,
Tu mi-ai arătat lumina cea nouă , oh, o lumină de speranță în eter
Colorat adânc , în totalitate , de-al tău veșmânt îngaduitor
Tu mi-ai dat libertate, și-un parfum proaspăt și îmbietor

Și stau în loc
Sfidând departele,
Înghețând timp,
Și conștiință, și oameni...

.tăcerea începe și sfârșește cu el,pe drumul propriei urme,zâmbește,doar ca o glumă și niciun răspuns...și din urmă în urmă,desculț,prin desișul de vreri,mișcă și soarele,să nu treacă de el,ca totul să fie ales - unul,altuia - vamă...ies gheare de foc și îmbracă în zale veșmântul tăcerii - de unde-a plecat și până unde ajunge,în zâmbetul literei,ce se îmbată de ei,așezându-i pe talere,știind bine - că greul mai mare-i,tot el - de la primul sculptor în memoria firii...vezi firul de iarbă ce-l păstrează-n detaliu,general în rezervă ce salută plutonul...cu gustul răcorii și câinele ei - cu o mie și una de taine...

Privind la lună-nălțător
Raze fine de amor
Mă cuprind încetișor.
Este-o voce

Vreau să mă cuprinzi
În toata imperfectiunea mea ,
Furtuna incandescentă din suflet sa mi-o stingi
Cu imbrățisarea ta

Îmi este dor să ne zâmbim

Te simt în mine și când plâng,
Gânduri rele îmi dau fiori,

Când îmi treceau privirile prin tine,
aveam departe numai gândul. Eu
mă pierd prin lumi de vis și, mai mereu,
mă-nchid cu ele-adânc, adânc, în mine,