am ajuns atât de departe încât privind în urmă
nu se mai zărește nimic
mă pregătesc de moarte
golul din jurul meu m-a înghițit de mult
de când am început să merg tot înainte
a mestecat meticulos fiecare os tendon fibră
iar trupul mi-a devenit o pastă
în care cuvintele pe care le-aș fi scris
s-au dizolvat fără să știu
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: