Ţipăt

Autor:stefan doroftei doimaneanu


Adăugat de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

joi, 05 ianuarie 2017

Ţipăt


S-a frânt şi ultima fărâmă de speranţă,
Se prăbuşesc cocorii în vidul dintre noi,
Sunt prea rănit ca să mai aibă importanţă
Şi ţip rupând tăcerea din vorbele de-apoi.

Nicicând nu am gândit că vei zbura vreodată
Spre alt tărâm de vis din crezul tău hoinar,
Ai părăsit o lume-n iubire demodată,
Eu ţip ca un romantic în vers îmaginar.

Mă sting treptat ucis de fumul unui vis,
Iar din înalturi cad cu stelele arzânde,
Mă prind de Perseide cu focul meu aprins
Şi ţip când ele pier, iar chipul îţi surâde.

Cerul prea supărat de jalea ce-l străbate
Se-ascunde printre nori, oftând neputincios,
Din constelaţii fug noi stele revoltate,
Eu ţip durerea mută din vene şi din os.

Ţipă condeiul meu şi verbele rebele,
Ţipătul meu se zbate-n reverberaţii surde,
Tipă şi floare-n glastră şi-alama în cinele,
Ţipă şi amintirea pe munţi, pe văi, pe unde.

Dar cine să-mi audă durerile rănite
Şi cine să mai vadă cum plânge primăvara,
În universul tău, uitarea îţi permite
Să mă asculţi ţipând, când lăcrimează seara.

Plăcerea te-a orbit şi ţi-a cântat pe suflet
Chemându-te adesea în parcuri fără ploi,
Furtuni mi-ai oferit, ce astăzi au prins urlet,
E ţipătul din mine, ajuns acum în noi .


vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ina M.
Îţi mulţumesc tare mult pentru versurile tale frumoase şi adevărate! Voi continua aşa cum am făcut-o până acum! Respect !
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 02 aprilie 2017



Când îți va trece ploaia,
Și vântul și furtuna
Vei pregăti odaia,
În care-ai scris într-una,
Pentru o sărbătoare
Pe care-ai așteptat-o,
Lăsând să intre soare,
Lumina ce-ai dorit-o!

Atunci vei înțelege
Că cel născut c-un dar
E obligat prin "lege"
Să dea din al său har
La cei ce s-au născut
Doar pentru a trăi,
Care n-au cunoscut
Ale iubirii căi
De-a dărui-mpăcare
Și frumusețe-n suflet
Celui ce la-ncercare
E pus până la plânset!

Să nu-ți pierzi speranța , Ștefan! Tu nu ai voie! Ești unul din cei care pot și trebuie să dăruiască frumosul! Cu drag,
Ina M.
vineri, 31 martie 2017



AnaMar
Mulţumesc foarte mult pentru modul în care ţi-ai exprimat păterea ! Respect!
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 31 martie 2017



Ina M.
Mii de scuze pentru faptul că nu ţi-am răspuns până acum! Nu am făcut-o în mod intenţionat!
Dar am observat o apatie pe acest site şi încet încet m-am retras pe alte reţele de socializare.
Oricum ţin să-ţi mulţumesc în mod deosebit pentru că ai rămas aproape de versurile mele!
Consideraţie pentru tine şi poezia ta!
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 31 martie 2017



Țipăm în zări deșarte,
Țipăm a neîmplinire,
Ni-s sufletele sterpe
Golite de iubire...
AnaMar
vineri, 31 martie 2017



Cum moare-n om speranța
Ne plouă importanța
Ce-o acordăm simțirii
Sub jertfa neîmplinirii...
Țipăm, dar fără glasul
Ce pune-n stele pasul
Țipăm ca să ne-audă
Doar ceasul în secundă...

Mi-a plăcut mult poezia ta! Felicitări!
Ina M.
luni, 16 ianuarie 2017



danab,
Mulţumesc tare mult !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 06 ianuarie 2017