Balcic - Ion Pillat

Balcic, nostalgic cum e luna,
Albind pereţii râpelor pustii,
Podind pe valuri licărite bruma,
Veghind cu basme moarte vremuri vii.

Balcic, încins cu ziduri de cenuşă,
Balcic, cuprins cu murmur de fântâni,
Încununat cu ceruri de brânduşă,
Împodobit cu semne din pagâni.

Cu dealurile surelor cămile,
Cu case vechi: încremenite oi,
Balcic, pastorule din alte zile,
Cobori pe ţărmul biblic pân-la noi.

Cetate mai bătrână decât mortii,
Loc sfânt, ca tinereţea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul porţii
Când în lumina ta mă-nchin.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.