Ioana D - poeziile altor autori

Omu-și alege viața, el decide,
De-i liber de erori, cu-nțelepciune,
De amintiri ce cufundate-n lume
Alege ce-i valoare și ce nu e.

Oamenilor li s-a dat sensul profund
Ca să aleagă tot ce e mai bine,
Acesta-i scopul vieții, cel secund,
Cu care intelectul să se-mbine.

Și nimenea nu știe

Și acuma lasă-mă să merg
Și să culeg sălbaticele fructe,

Cu pere galbene și plin de
Trandafiri sălbatici atârnă
Pământul jos în lac,
Lebede sale Grațioase

Așa cum oamenii sunt, așa-i și viața, strașnică,
Oamenii adesea sunt naturii domnitori,
Strașnicul pământ oamenilor nu-i ascuns,
Fermecătoare seara și dimineața le răsar.

Apune, mândru soare, puțini sunt cei
Care respectă, cei care-au cunoscut, sfinții,
Căci stai fără efort și liniștit
Ridicat peste laboriosul răsărit.

Ce dormi, fiule-munte, culcat în supărare, nedrept,
Și-ngheți pe malul gol, răbdător!
Nu te gândești la îndurare, când la masă
cereștii însetați sunt?

Când oamenii sunt fericiți, cum ar fi întrebarea?
Oare că-s și buni, oare că virtutea o trăiesc;
Atunci ușor le-e sufletul, și vaietul mai rar
Credința acelora le este dată.

Prietenie, dragoste, biserică și sfinți, cruci, Icoane,
Altar și amvon și muzică. Le răsună predica.
Învățătura copiilor le pare după cină o somnolentă
Discuție pentru bărbați, copii, femei fecioare evlavioase;

Cerescul, liniștitul sunător,
Plin de calme tonuri mergătoare,
Iar cea străveche aerisită
obișnuită sală; printre verzile covoare