Apune, tu mândru soare... - Friedrich Hölderlin

Apune, mândru soare, puțini sunt cei
Care respectă, cei care-au cunoscut, sfinții,
Căci stai fără efort și liniștit
Ridicat peste laboriosul răsărit.

Tu îmi apui, răsari, mândră lumină!
Și ochiul meu te recunoaște, minunată!
Căci eu învăț să onorez tăcerea-ți divină,
Pentru că Diotima mi-a vindecat înțelepciunea.

O, a cerului mesageră! Cum te ascult!
Pe tine, Diotima! Dragoste! Cum privea
Spre tine acest ochi al zilei aurite
Mulțumitor, strălucitor tu-nălțătoare. Acolo susurau

A vieților izvoare vii, respiră întunecatul
Pământ ce înflorește cu dragoste de mine,
Și surâzând peste al norilor argint
Și binecuvântând Eteru-n jos coboară.

traducere Christian W. Schenk

Adăugat de: Ioana D

vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.