Ioana D - poeziile altor autori

Abia au răsărit din ape, o pământule,
Tinerii munți și piscuri plăcut mirositoare,
Plăcut respirând, veșnic verzile crânguri,
Pline, în sălbăticia oceanului cenușiu

Să ne despărțim am vrut? Ți s-a părut înțelept și bine?
Dac-am făcut-o, de ce ne-m speriat ca de o crimă?
Oh! Nu ne cunoaștem prea puțin
Căci sus un zeu e care ne conduce.

Loc liniștit cu iarbă verde;
Culcați stau toți sub cruce,
Acolo mi-e prietenul, se pierde,
Sub geamuri colorate și năuce.

Hai vino foc!
Dornici suntem
Ziua de azi să o vedem,
Și când întreaga cercetarea

Când merg pe câmpie,
Când stau acolo-n iarbă,
Sunt cel mai cuvios ce scrie
De fulger neatins, de-o vorbă.

Am savurat confortul ăstei lumi,
Vremea tinereții demult plecată-i!
Aprilie și martie și iulie sunt departe
Eu nu mai sunt nimic, nu vreau să mai trăiesc!

Voi păduri frumoase, alături,
Pictate sunteți pe cornișa verde
Care mă petrece,
Cu dulce odihnă răsplătit

Viată frumoasă! Stai bolnavă, și inima mea
Obosită de plâns, și deja răsare spaima în mine,
Dar, încă nu pot crede
Că mori atâta timp cât iubești.

Pe când eram copil
Dumnezeu mântuise des
Strigătul și biciul oamenilor,
Atunci singur și bine mă jucam

1

Jur împrejur se odihnește orașul; Iluminată aleea
Începe să tacă,