Ioana D - poeziile altor autori

Legendele s-au dus de pe pământ,
Și spiritul ce-a fost se va întoarce,
Se-ntorc la oameni cu învățământ
Iar noi din firul ei ne toarcem.

Castelul Nideck* este legendei cunoscut
Acolo uriașii în vremuri au crescut;
Castelul e-n ruină, iar locu-i stă-n pustie;
De-ntrebi de ei acuma, nimeni nu îi mai știe.

Vin zile tot mai grele.
Timpul amânat, revocat
devine vizibil la orizont.
În curând va trebui să-ți legi pantofii

Dragul meu frate, când vom construi o plută
să coborâm cu ea din cer?
Dragul meu frate, în curând marfa va fi prea grea
și ne scufundăm.

Voi, cuvinte, urmați-mă!
și suntem deja mai departe,
plecați prea departe, merge din nou
mai departe, spre un nesfârșit merge.

Cazi inimă din copacul timpului,
cădeți voi frunze din ramurile reci
ce-mbrățișară soarele de mult,
cădeți cum lacrimile cad din ochiul larg deschis!

Bătăile tale de aripi cufundă copita în glia
iubitei uitate-n colajul fiinţei din amfore goale.
Vântul mestecă frunze cu-n pumn de durere în palme.

Qui tacet

Umblând desculţ printre cioburi de fraze
cuvântul îmi taie necuviinţa literelor

Ca un fum ieşit din luncă
se împrăştie puterea
fiecărei zi ce trece,
nimeni nu mai vrea porunca

Bolnavii trec pe lângă noi bolnavi
drogaţi de fiecare azi posibil,
de fiecare ieri sau mâine,
de frica molipsirii de o pâine dată,