Ioana D - poeziile altor autori

Incomestibile ore ţâşnesc din răni pe stradă
iar trompete asurzitoare adie note în vântul
decupat din cerul plumburiu-albastru şi
aerul se lasă sub greaua povară la pământ

Mumiile nu s au născut

Orfeu şi a pierdut un picior laş-înşelat
aproape, foarte aproape de eroic.

Dumnezeu în zdrenţe a arendat moartea
dar oare de la cine?
De la cei vii întotdeauna
de la cei muribunzi aşa doar câteodată

ziua sfârşeşte-n zori unde roşie sete
împlineşte ivirea nopţii
Noi tânjiri se trezesc spre-a nu mai fi aici
doar coşmarul

Înserează veghea ochilor mei.

Îmbrăţişarea sporeşte dureroasă lumina-nsoţită
de cuvânt unde prima propoziţie

V-am pierdut din gene cu ultima mea lacrimă
înainte de somn!

Unde sunteţi dară voi tabla înmulţirii

Ochii şi-au pierdut încrederea în noi!
Pe tărâm de sunete
orbecăim prin carnea crudă
a ultimelor dialoguri aflate sau neaflate;

Orbul mut a asmuţit câinele pe tine;
să nu întrebi cine e mutul sau orbul
fiindcă atunci strigătele te vor sfârteca!
Singurătatea mută îşi urlă orbirea:

Poetul
Voinţa ce mi-ai dat-o prin fraze şi simboluri
îmi macină destinul ce se scufundă-n goluri
ce-mi depăşesc puterea credinţei de credinţă,

Rugăminte

Ah, tu!... (îmi spune-o şoaptă)
- Te-ai aruncat în lume