Învățăminte

duminică, 07 iunie 2026

Ca un copil ce nu știa prea multe
Furam înțelepciune de la tata,
O adunam grămadă cu lopata
Să fac altar pe vârful unui munte.

Înmoștenesc blândețea de la mama
Ea răsucea ninsorile pe fus
De dis de dimineață la apus
Smulgea din sufletele noastre teama.

De la Învățătoare-am luat sfiala
Nu pot ca s-o separ de firul ierbii
Prin luminișul dânsei pășteau cerbii
Era simbolul, fraza si vocala.

Bunicul a sădit în mine fânul.
Din două coase ne-am clădit destine
Pe piatra bucuriei clandestine
Eu, calfa potrivită, el stăpânul.

Bunica mă-nvăța să cred în Domnul -
În slova lui Hristos să te-adâncești
Ca aurul curat să strălucești
Apoi tăcea și mă-nvelea cu somnul.

În țară-am mers de-a lungul și de-a latul
Așa cunosc ce-i microuniversul!
Am ca insignă-n piept și-n gură versul
Și port în mine, pretutindeni, satul.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.