Înțeleptul
...
Nu va putea să uite gustul minunat,
Cel ce-a sorbit odată licoarea-nțelepciunii,
Dar va putea vedea ce-i ascund stăpânii,
Că-n fiecare om e-un rob și-un împărat!
...
Înțeleptul nu e acestei lumi dator,
Iar față de semeni se poartă cu respect,
Și de are-n față un prost sau un deștept,
Că pentru el totuna-i prinț sau cerșetor!
....
Înțeleptul știe tot ce se petrece,
Când mai marii lumii fac ceva-n ascuns,
Dar pentru el, să știe, îi este de ajuns,
Iar la schimbarea lumii va rămâne rece!
...
Nu urmărește fala, lumeasca strălucire
Și spune fără teamă tot ce-are de spus,
El privește totul de undeva, de sus,
Deși nu este altul cu mai multă smerire!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: