Neavând de lucru-n câmp.
Nici în luncă, nici în dâmb,
Că muriseră și pomii
De arșițele
Sodomii,
Cu care ne-a osândit
Leatul anului cumplit.
Mătrăguna și leșia
Năpădindu-ne moșia,
M-apucai, molâu, să-nvăț
în țarină-a seri cu băț.
Măcar țarina să deie
Vorbe-n brazdă și condeie.
Om în vârstă și târziu,
Tot am învățat să scriu.
Prins ca de-o copilărie,
Mina se porni să scrie.
Mâzgălii cu țibișir
Lemnele din cimitir.
Făcui semne, cercuri, cruci.
Pe bordeie, pe uluci.
Se găsesc pe câte toate
Slovele mele culcate.
M-ajunsese și-o turbare
Să pui semne de-ntrebare,
Câte trei, pe toate cele,
Când pe pietre, când pe stele.
Zgâriam câte ceva
Pe urcioare, pe ulcea,
Pe o casă, pe o poartă.
Pe copaci, pe frunza moartă.
Au scăpat de pana mea
Meiul doar și mazărea.
Slovele cele mai bune
Le-am scris negre, cu cărbune,
Pe deasupra cu vopsele.
Le-am pus ceară cu mărgele.
Și dintr-unele tipare
Mi-a-ncolțit și câte-o floare.
Nici acum nu știu s-aleg:
Meșteșug a fost, ori zbeg?
Distribuie: