Inimi nesătule

joi, 04 mai 2023

Sunt inimi care nu mai pot să zboare
De-atâta vreme rea și gust amar...
Își pun naiv peste durere sare,
În loc să-nvețe să plutească iar.

Rămân acolo, înghețate-n timpul
Care le-a stors de râvnă și culoare.
Doar în iubire-i veșnic anotimpul —
Cu flori în suflet, zâmbete și soare.

Aceste inimi nu știu, diferența
Să facă, dintre ce-i real sau fals
Și, din păcate, nu au rezistența
De-a-i ține piept trădării într-un vals.

Sunt inimile-acelea imature,
De dragoste nebună nesătule.
Nu se mai satură să nu îndure
Aceeași poftă ce le fac credule.

Aceeași poftă care le distruge
Trăirea de a mai avea curaj,
De-a alerga frumosul, care fuge,
Prin tot ce e uman, ca un miraj.

Și, ce păcat, că își vor pierde rostul,
Lăsându-se vrăjite de-aparențe...
Când nu-i și chibzuință-acesta-i costul:
Ceea ce arde,-ncepe să înghețe.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.