După o mulţime de argumente
care mă apasă pe creier,
neuronii mei îşi găsesc adăpost în neuronii tăi
şi rezultă clar că nu există nicio scăpare
de moartea privită ca un dat
sosită când nu te aştepţi
călare pe caii negri ai întunericului.
Chiar dacă noaptea e o romantică
îndumnezeită cu iubire,
sufletul meu caută mai deprte,
inima ta-i fântână smălţuită
ce seacă la sfârşit.
vezi mai multe poezii de: flavius
Detalii poezie:
Distribuie pe: