Inima pustie

marți, 16 noiembrie 2021

Mi-e dragă viața când o scriu cu lacrimi
Că doar atunci îmi amintesc de ea,
Căsuța sfântă ce-a gustat din patimi
Așteaptă s-o repare cineva.

Și glia mea în care trandafirul
Îmi tot zâmbea la geamul meu cel sfânt,
Acuma rugii și-au format profilul
Și nimănui nu-i pasă de pământ.

E-o toamnă-n suflet cu miros de moarte
Și neiertat e sufletul pe veci,
O mamă plânge c-ai plecat departe
Deși la spate brațele-i sunt reci.

E firul vieții alb ca niciodată
Că-n piept se strânge-o enciclopedie,
Dar dincolo de orice judecată
Nimic nu spală inima pustie!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: