Îngerul înfăinat

Autor:Dascalu Albert-Andrei


Adăugat de: DascaluAlbert

sâmbătă, 30 martie 2024

În moara pustiită dintre duzi
Unde zvâcnește ornicul etern
În voalul tuciuriu, cu ochii uzi
Se-ntinde ea, cu chipușorul tern.

Atunci betonu-i îndulcit în lemn
Anahoreții morii se deșteaptă
Și-n malțuri șobolanii cântă semn
Transfigurarea lacrimei așteaptă.

Se macin-ale uruielii liniști
Iar dintre sacii descusuți răsare
Un înger izvorând din iniști
Cu nimb ușor, ce-n prafuri îi trăsare.

,,Fetițo, nu căta a lumii mocnitură
Ori a ibovnicului stearpă sărutare
Ci-naripează-ți dintr-o zvâcntitură
Înfăinatul serafim stins în uitare!

Și nu sfărâmița grâul sfințirii
Nu ctitori a sinelui tău pită
Sub piatra morărească a sluțirii
Mireanului ce te-a supus stârpită!"

În moara pustiită dintre duzi
Atunci a-ncuviințat să zboare
În ochii tuciurii ai fetei, nuzi
O prea nepământească boare.


vezi mai multe poezii de: DascaluAlbert


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.