DascaluAlbert - creaţii proprii

Zeițo,
tu picură-mi printre poeme
plăpândul cuvânt nepătruns
și toarnă-mi alene foneme,

Eu dulcea-mi înviere asecată
Mi-o lepăd printre prunii veștejiți.
Precum o frunză veșnic descrăcată
Îngrop însemnul pomilor vrăjiți.

Peste oceanul de petrol mereu mocnind
Aripi de spumă evadează în talazuri
Bricheta poeziei eu mi-o scap, răcnind
Iar valurile explodează în zăgazuri.

În moara pustiită dintre duzi
Unde zvâcnește ornicul etern
În voalul tuciuriu, cu ochii uzi
Se-ntinde ea, cu chipușorul tern.

Nepreaiubește-mă pe într-atât încât
ca din nepreaiubirea-mi ce mi-ai dăruit
să-ntorc ceasul iubirii îndărăt
să mă socot de-a pururi biruit!

Haide, iubito, să ne topim pe veci în patul
Unde amorul scămoșat își piaptănă oftatul.

Mătasea și bumbacul să le-ncropim în voal