Îngenuncheată lumea, îşi plânge neputinţa
în faţa Celui care, pe Tron de Slavă, stă,
N-a vrut ca să-L primească, şi n-a vrut pocăinţa
şi curg amare lacrimi pe faţa ei, tristă!
Îşi vede morţii care, cu miile-n cuptoare
sunt aruncaţi să ardă.. priveşte suspinând..
Te-ntreb o, lume, astăzi, vei putea sta-n picioare
fără de El în suflet, fără speranţă-n gând?
Ţi s-a făcut chemarea mereu, în cursul vremii
de-atâtea generaţii ce-au lăcrimat ca azi,
Isus pe crucea Lui te-aşteaptă de milenii
să se-ndure de tine.. să-ţi ştearg-al tău obraz!
Şi să-ţi răsară-n suflet speranţa vindecării,
Căci totul se-noieşte, necazul va fi dus..
Cum mugurii arată venirea primăverii,
Aşa vei înflori în Mâna lui Isus.
Cât încă este ziuă, la Domnul te întoarce,
Cât inima ta poate ca să mai bată, azi,
Gasi-vei vindecare şi-o minunată Pace
Doar Domnul te mai scapă şi din acest necaz.
---------
O, Doamne Sfânt priveşte spre lumea care piere
Se-aude-un plâns de jale.. un plâns din piepturi mii..
Îngenuncheată lumea, îşi plange-a ei durere,
Nu-ţi pare rău, o, Doamne, că pier atâţia mii?
Opreşte-Ţi azi mânia.. să vină primăvara!
Cu flori şi ghiocei.. şi păsărele, mii
Revars-a Ta Putere şi vindecă-ne ţara,
Pământu-ntreg să scape de moarte şi urgii!
vezi mai multe poezii de: danab
Detalii poezie:
Distribuie pe: