Înstrăinare ** - Ingeborg Bachmann

În pomi nu mai pot vedea niciun pom.
Crengile sunt fără frunzele pe care le ţin în vânt.
Fructele sunt dulci, dar fără dragoste.
Nici măcar nu satură.
Ce poate fi?
Prin faţa ochilor îmi zboară pădurea,
pe lângă urechile mele, păsările gura-şi închid,
pentru mine, culcuş nu va fi nicio pajişte.
Sunt sătulă de timp
şi flămândă de el.
Ce poate fi?

Noaptea vor arde focuri pe munţi.
Să pornesc, de ele iar sӑ mă apropii?

În drum nu mai pot vedea niciun drum.

Traducerea Ioana HAITCHI, 14.05.2017

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.